Despre OECD EFA si ADI-ROM

De ce România nu poate adera la OECD, la fel cum Partida Romilor nu are ce căuta la EFA sau ADI-ROM din CoE ?

European Free Alliance (EFA) se prezintă ca un „partid politic european” care reunește partide regionale, autonomiste, naționaliste și reprezentative pentru minorități naționale din Europa. Pare a promova dreptul la autodeterminare democratică și că ar susţine aspirațiile popoarelor de a-și alege propriul viitor politic, inclusiv independența, o autonomie mai extinsă sau recunoașterea lingvistică și culturală a minorităților. EFA a fost fondată în 1981, la Bruxelles, de un grup de partide reprezentând națiuni fără stat, regiuni istorice și minorități naționale din Europa. Unul dintre principalii săi fondatori și ideologi a fost Maurits Coppieters, politician flamand care a promovat conceptul unei „Europe a Popoarelor”.

Fiind un partid mai degrabă experimental, EFA nu formează singură un grup parlamentar, iar de-a lungul anilor eurodeputații săi au activat împreună cu European Green Party în cadrul grupului politic comun din Parlamentul European, Greens/EFA Group; acest grup este cunoscut pentru pozițiile sale constante în favoarea nu atât de mult a drepturilor etniilor cât mai mult a drepturilor LGBTQ+, inclusiv sprijinirea legislației europene din această sferă a minorităţilor sexuale, promovarea egalității și a drepturilor lor fundamentale la nivelul Uniunii Europene, iar numeroși eurodeputați ai acestui grup participă în mod regulat la evenimente publice precum paradele Gay Pride din diverse orașe europene, ca parte a angajamentului lor declarat oficial pentru vizibilitate, incluziune și combaterea discriminării persoanelor gay, transgender şi în general LGBTQ+.

În Parlamentul European există mai mulți eurodeputați care sunt vizibili în mod constant în dezbaterile privind drepturile omului și, în special, drepturile persoanelor LGBTQ+, activând în principal în cadrul grupului politic Greens/EFA Group. Printre aceștia se numără Terry Reintke, co-președintă a grupului, care este una dintre cele mai proeminente voci europene în sprijinul egalității și al combaterii discriminării, participând frecvent la dezbateri parlamentare și la evenimente publice precum paradele Pride din diverse state membre. 

De asemenea, Kimvan Sparrentak este cunoscută pentru implicarea sa în politici de incluziune și nediscriminare, inclusiv în domeniul drepturilor persoanelor LGBTQ+, cu accent pe egalitate de tratament și protecție împotriva discriminării la nivel european. 

Din zona liberală europeană, Marc Angel joacă un rol important ca vicepreședinte al intergrupului pentru drepturile LGBTQ+ din Parlamentul European, fiind implicat activ în promovarea inițiativelor legislative privind egalitatea și combaterea discriminării la nivelul Uniunii Europene. 

În același context, din partea României, eurodeputatul Nicolae Ștefănuță, care ocupă și funcția de vicepreședinte al Parlamentului European, a devenit vizibil prin participarea la acțiuni și delegații oficiale de susținere a comunității LGBTQ+, inclusiv la evenimente de tip Pride organizate în diverse state membre ale UE, unde a reprezentat instituția parlamentară în cadrul unor inițiative legate de drepturile fundamentale și combaterea discriminării. 

În ansamblu, acești eurodeputați activează în cadrul unui curent politic european mai larg care promovează egalitatea de tratament, combaterea discriminării și protecția drepturilor fundamentale, prin susținerea publică a comunității LGBTQ+ în spațiul Uniunii Europene și prin participarea la evenimente publice dedicate acestor drepturi, dar mai puţin vizibil (spre deloc) în ceea ce priveşte drepturile romilor sau ale altor minorităţi etnice din Uniunea Europeană.

Astfel, dacă cineva dorește să conteste apartenența unui membru la EFA, argumentele cele mai naturale sunt cele ideologice legate de încălcarea drepturilor omului, discriminare, homofobie, rasism, sau nerespectarea valorilor fundamentale pe care organizația EFA le apără.

Derapajele homofobe ale lui Nicolae Păun rezultă în revocarea sa din funcţia de preşedinte al comisiei pentru drepturile omului din camera deputaţilor

Derapajele rasiste anti-ţigăniste ale lui Nicolae Păun şi altor membri ai Partidei Romilor

Partenerii externi responsabili ai României şi ai partidelor politice actuale pot afla foarte uşor, din surse oficiale, că Partida Romilor este o structură profund nedemocratică – deoarece nu şi-a schimbat conducerea încă din anii 90, refuzănd cu încăpăţânare orice fel de principiu democratic sau rotaţie democratică la putere. Mai mult, această structură ciudată (nici partid nici asociaţie) reprezintă doar o zonă din executivul deep (reminiscenţă a regimului trecut, ceauşist) aparent nesupravegheat efectiv nici de parlament, nici de cetăţeni prin vot democratic. Partida Romilor Pro Europa nu a fost votată democratic niciodată de romii din România să-i reprezinte în parlament sau în orice altă structură – naţională sau internaţională. 

Partida Romilor fiind organ executiv de stat nu reprezintă nici politicul, nici societatea civilă din niciun punct de vedere. În componenţa acestei structuri sunt doar câţiva oameni care vorbesc limba romani şi aproape niciunul nu respectă tradiţiile, cutumele romilor reali. Ba chiar îi atacă pe romii reali, cu probe publice. Paradoxal, a fost de decenii la rând unica structură politică romă finanţată de stat, fără alegeri libere între mai multe aosicaţii rome, dar în numele romilor şi împotriva standardelor autoidentificării etnice şi ale democraţiei.   

Ce să caute Nicolae Păun la EFA, sau în „comisia pentru drepturile omului” din camera deputaţilor a României, dacă el a demonstrat derapaje grave, publice, din care rezultă că nu respectă nici persoanele gay, şi nici romii autentici, nativi? De asemenea, ce să caute Costel Iulian Paraschiv la ADI ROM din Consiliul Europei, numit de un guvern iresponsabil (Ciolacu sau Bolojan, sau ambele), când el nu are absolut nicio legătură cu votul romilor reali sau nomazilor, despre care se discută acolo? CV-urile acestor indivizi, de asemenea, sunt cât se poate de ciudate, cu multe lipsuri, contradicţii si falsuri,  pretinzând unele studii universitare dar fără a menţiona liceele absolvite, sau eludând perioadele de anchete penale din 2016, sau de arest preventiv. 

Vezi si
Petiţie Publică: Stop Adeverinţei de Etnie

Vezi şi un articol Mediafax despre
Peste 2.000 de "adeverinţe de etnie" eliberate de Partida Romilor in anul 2022  unor persoane care vor să candideze la licee pe "locurile speciale." Cele mai multe adeverinţe au fost eliberate în Bucureşti.

Legat de „normalitatea” adeverinţei de etnie, la nivel european, una din întrebările adresate de romi către EFA, revelatoare, ar putea fi: Sunteţi de acord să existe adeverinţe de LGBTQ+ în Europa, eliberate de terţi, pentru ca aceste persoane să beneficieze de anumite facilităţi publice, sau consideraţi că este suficientă o declaraţie pe proprie răspundere? Cel mai probabil, EFA va răspunde că este suficientă o adeverinţă pe proprie răspundere, sau chiar niciun act birocratic.

Vezi şi
Strategia Națională de Incluziune a Romilor 2021-2030 

Atât EFA cât şi Consiliul Europei, structuri cu pretenţii de apărare a drepturilor omului, vor trebui să afle, la un moment dat, din documente oficiale, că statutul real al Partidei Romilor nu este şi nu a fost niciodată de partid politic democratic sau exponent real al societăţii civile, sau protector al drepturilor omului în România, ci dimpotrivă a fost de zeci de ani un baston al statului prin care statul a controlat nedemocratic şi a menţinut romii în tăcere, frică, sărăcie, subdezvoltare, dar concomitent consumând banii publici „în numele romilor”.  Întrebate de ce rezultatele unor investiţii publice atât de importante (milioane de euro anual) sunt deosebit de slabe, guvernele României din perioada 1990-2026 (din care a făcut parte şi Partida Romilor) au preferat să se facă „că plouă” şi au dat vina pe victimele "neintegrate", nicidecum pe neglijenţa, nepăsarea şi incompetenţa lor.

După atâtea decenii de neglijenţă şi batjocură, de irosire a fondurilor publice şi umilire a romilor care niciodată nu şi-au putut vota liber propriul reprezentant în parlament, astăzi Partida Romilor, de mână cu statul român, vin în faţa lumii europene şi opiniei publice internaţionale şi cu ce se laudă ei? Că târăsc, efectiv, un colectiv de activişti romi prin tribunale, în format SLAPP,  deoarece au îndrăznit să îşi folosească dreptul la exprimare liberă garantat de art. 30-31 din Constituţia României şi art.10-11 CEDO, şi să critice democratic regimul antirom din România, deşi între timp România a intrat în UE.

Vezi Directiva Europeana anti-SLAPP
pe care statul nu a transpus-o in legslatia interna pana la 7 mai 2026

Dreptul fundamental la exprimare liberă, autodeterminare, autoidentificare, asociere liberă în partide şi asociaţii devine interzis romilor din România, prin aceste atacuri SLAPP.  Structura de stat Partida Romilor aparţine executivului, ea reprezintă statul între romi, nicidecum romii în parlament sau guvern. Concomitent, vrea să ocupe abuziv întregul spaţiu al societăţii civile, ignorand separatia puterilor in stat. Ce le mai rămăsese? Să acapareze complet şi puterea judecătorească în stat, ofensivă care se desfăşoară în prezent. Astfel, nu vom mai avea separaţia puterilor în stat, ci o dictatură, nealeasă democratic, despre care forurile internaţionale vor stabili soluţii - deoarece nu pare a fi capabilă să devină un „stat de drept”, prin capabilităţi proprii.  

În rapoartele publice ale OLAF  şi DNA din anul 2016, care au zdruncinat presa naţională şi internaţională, se prezentau nu doar deturnarea de fonduri europene, spălare a banilor, fals în documente oficiale,  sau prejudicii semnificative băneşti din fonduri de stat şi fonduri europene, ci şi de 7000 de victime rome provenite din medii puternic defavorizate. Unde era statul, unde era „avocatul poporului”, unde era CNCD? Unde era un singur avocat pro bono rom, beneficiar de „locuri speciale” prin facultăţi, să ajute măcar una din aceste 7000 de victime?  Unde erau cei peste 30 de europarlamentari? Ce făcea LIBE din PE? Ce făceau partidele politice din parlament şi din guvern? Cum au regularizat ei recuperarea daunelor celor 7000 de victime? Ce făcea presa liberă? Ce follow-up a existat? Cum s-au oprit abuzurile din continuitatea lor? Câte persoane au murit între timp, fără a-şi mai vedea dreptatea, dintre cei 7000 de romi vătămaţi? Câţi au beneficiat cu adevărat de un program coerent de asistenţă socială nu pentru a cauza dependenţa pe viaţă, ci pentru a primi integrarea socială şi profesională reale? Nu avem idee, deoarece nimeni din guvern nu răspunde, nici din parlament.

Cine şi când va despăgubi aceste 7000 de victime şi familiile lor? Fără îndoială că aceste victime, tehnico-legal vorbind, ar putea fi despăgubite foarte uşor, cu ajutorul EFA, ADI-ROM din CoE şi al noului guvern al României. Din punct de vedere al EFA, spre exemplu, ar fi suficient doar să mişte un deget şi ar putea redirecţiona fondurile alocate unor parade gay din 2-3 capitale ale Europei, în vara lui 2026, şi toate cele 7000 de victime rome ar putea fi despăgubite imediat. Acolo unde este voinţă politică, se întâmplă lucruri mari. Dacă tot a aderat Partida Romilor la EFA, recent, poate că o asemenea realizare poate deveni realitate, prin simple discuţii la o cafea, ca între colegi, între steaguri, cu presa de faţă. Poate că ar fi votaţi de mai mulţi romi. Să nu uităm că există şi romi gay, pe care nu prea-i reprezintă nimeni, ci ei se confruntă cu o dublă sau chiar triplă discriminare. Nu este deloc uşor să fii rom, gay şi să te fi şi născut în România. Problemele devin mult mai complexe, aproape insurmontabile fără un aparat de stat care să-i ajute. Aceste persoane au nevoie de sprijin, au nevoie de fonduri, soluţii pe care acum ei din fericire le pot solicita chiar de la Nicolae Păun, dacă tot se afişează public cu EFA. Păun nu se poate duce la EFA numai să se laude, ci trebuie şi să facă ceva concret pentru persoanele LGBTQ+, deoarece în România sunt persoane cu aceste necesitaţi şi plătesc taxe şi impozite ca orice alt cetăţean. Salariile, diurnele şi privilegiile acestui deputat sunt plătite şi din taxele şi impozitele persoanelor LGTBQ+.

Membrii conducerii EFA vor fi obligaţi să se conformeze propriilor lor obiective politice şi propriului lor statut, care începe astfel:  „Alianța Liberă Europeană (EFA) promovează dreptul la autodeterminare democratică și susține aspirațiile popoarelor de a-și alege propriul viitor politic, inclusiv independența, o autonomie mai extinsă sau recunoașterea lingvistică și culturală a minorităților.”  The European Free Alliance (EFA) promotes the right to democratic self-determination and supports the peoples’ aspirations to choose their own political future, including independence, greater autonomy or linguistic and cultural recognition for minorities.

Astfel, EFA nu poate accepta membri care nu respectă aceste valori, sau care mint că le respectă, dar în fapt practică opusul în statele lor de rezidenţă, împotriva romilor sau gay-ilor, sau romilor gay. Derapajele rasiste şi homofobe nu au cum să treacă neobservate.  

În baza Statutului EFA şi criteriilor de eligibilitate a membrilor, Partida Romilor nu poate face parte din acest partid vest-european, din multiple motive. În primul rând, este o rămăşiţă dictatorială, nereprezentativă democratic a regimului ceauşescu, despre care care nu se poate spune că iubea romii, ci-i aliena, le schimba numele de familie în mod abuziv, le ştergea identitatea reală a numelui moştenit, îi schingiuia cu miliţia politică, le confisca aurul moştenit şi toate ororile pe care le ştim foarte bine, inclusiv pedepse aspre pentru homosexualitate. Din Securitatea de top si turnătoria de teren făceau parte şi colaboratori din sânul comunităţii rome, care participau activ la crudele tratamente aplicate romilor, sistematic. Unii din ei bântuie şi astăzi prin sistem, dar sunt pe cale de dispariţie, din motive pur naturale. 

În al doilea rând, Partida Romilor neagă atât alegerile libere în propria organizaţie (acelaşi „lider suprem” din anii 90) cât şi alegerea democratică a deputatului romilor în parlamentul României. 

În al treilea rând, această entitate de stat nu are nimic de-a face cu Constituţia sau legea partidelor politice, vizibil (nici cu OG26/2000 care va fi modificata sau abrogata la cererea CEDO), ci de fapt luptă activ prin metode infracţionale probate împotriva pluralismului politic din România, în ciuda prevederilor art. 40 alin.(2) din Constituţia României. Comite acte infracţionale publice, la vedere, în flagrant, fapte ilegale şi imorale împotriva activiştilor şi conducerii partidelor politice de opoziţie conduse de romi. 

De asemenea, atât preşedintele Partidei Romilor cât şi prim-vicepreşedintele Iulian Costel Paraschiv şi alţi membri din conducerea structurii au fost şi unii încă mai sunt cercetaţi penal pentru săvârşirea infracţiunilor de deturnare de fonduri de stat şi europene, cauzarea a peste 7000 de victime rome, delapidare (proces reluat în februarie 2025), ameninţare, hărţuire, violarea vieţii private, împiedicarea adunărilor publice, constituire de grup infracţional organizat, trafic de persoane, trafic de droguri, tulburarea liniştii şi ordinii publice, înşelăciune, *staboare abuzive, sisteme paralele statului – în ultima perioadă se fac analize de specialitate asupra consecinţelor juridice, sociale şi economice ale practicării (1) unui sistem propriu de judecăţi civile şi penale, în tribunale paralele, altele decât cele de stat sau agreate internaţional, precum şi (2) unui sistem propriu de taxe şi impozite impuse abuziv celor „judecaţi”.

Dacă lucrurile continuă astfel, fără o rezolvare cât mai urgentă, activiştii pentru drepturile romilor din România care sunt abuzaţi în aceste moduri grosolane, din ce în ce mai grave, vor fi obligaţi să solicite azil politic în alte state şi să invoce, cu probe, la curţile internaţionale, încălcarea Criteriilor de la Copenhaga – de aderarela UE, motiv pentru care România ar putea fi exclusă din Uniunea Europeană, din Consiliul Europei (cum a fost exclusă Rusia la data de 16 September 2022) şi din celelalte structuri internaţionale importante. Într-un astfel de context, actualii guvernanţi şi parlamentari ai României vor putea răsufla liniştiţi, singuri în ţara lor izolată de lume, fără critică sau monitorizare, sau bătaie de cap cu structuri onorabile externe, democratice, care le cer angajamente serioase pentru drepturile omului.

Procesul de aderare la OECD de asemenea nu poate continua până când România nu va îndeplini realmente criteriile de aderare explicate:  angajamentul față de democrație; statul de drept; protecția drepturilor omului; libertățile individuale; economia de piață deschisă; buna guvernanță; integritatea publică și combaterea corupției;  capacitatea de a implementa instrumentele juridice OECD.  

  

România stă foarte prost la capitolele de aderare Statul de Drept şi Protecția Drepturilor Omului. Nu putem spera la un membership OECD, până nu rezolvăm problematica romă a statului şi implicit problematica grupului minorităţilor din camera deputaţilor. Acest grup a fost numit de guvern din nou nedemocratic, în decembrie 2024, pe modelul anilor 90, deşi exista o Hotărâre a CEDO din 2020 (Cegolea contra României, Dosar nr. 25560/13)  care obliga deja România la schimbări legislative urgente, cu intrare in vigoare înainte de alegerile parlamentare din 2024, astfel încât mai multe asociaţii etnice să fi putut candida liber, nicidecum să le mai numeasca guvernul tot "din oficiu", prin interpretarea abuzivă a prevederilor art. 62 alin.2 din Constituţie.   

Propaganda lui Păun, trimisă în judecată pentru rasism antirom

Una dintre platformele media de scandal din România, cunoscută pentru materialele sale favorabile guvernantului Nicolae Păun şi toxice la adresa opoziţiei acestuia, a fost chemată în judecată de un activist rom. 

Activistul susține că a fost şi este ținta unor atacuri rasiste, a unor știri false și a unor campanii de defăimare desfășurate de redacția publicației ZiaruAtac.ro, Bogdan ignorând notificarea prin executor judecătoresc.

Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Ilfov in Dosarul nr. 792/93/2026, iar primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 7 octombrie 2026.

Potrivit informațiilor prezentate în dosar, pârâtă este societatea B&E MEDIA GRUP SRL, compania care operează platforma ZiaruAtac.ro şi altele similare. Administratorul societății este Victor Nicolae Bogdan, identificat într-o investigație publicată de VICE România în anul 2020 ca președinte al sucursalei Sectorului 6 a Partidei Romilor Pro Europa, o entitate de stat fixă, dictatorială, condusă de Nicolae Păun incă din anii 90 fără niciun fel de rotatie democratică. Investigația marca vice.com, din anul 2020, avea ca obiect identificarea autorilor din spatele așa-numitului „Scandal al useriștilor falși”. 

Reclamantul rom solicită instanței să analizeze, din punct de vedere judecătoresc, conținutul politic rasist şi bazat pe fals, publicat de ZiaruAtac.ro, la adresa sa, un conținut care include elemente de instigare publică, informații false și afirmații defăimătoare neprobate. Prin articolele sale, redacţia reclamată încearcă să-l criminalizeze artificial, forţat, pe un rom simplu activist, instigând publicul majoritar să emită injurii rasiste si amenințări cu moartea (exemple extremiste mai jos, de o mare gravitate) deşi activistul are un cazier curat, pe care l-a arătat public.

Dosarul nr. 792/93/2026 se află în faza de judecată în primă instanță la Tribunalul Ilfov, urmând ca primul termen să aibă loc la 7 octombrie 2026.

Exemple de reactii din public
provocate cu premeditare de propagandistul V. N. Bogdan:

Vezi mai multe atacuri rasiste publice

IMPORTANT!
Solicităm organelor de urmărire penală abilitate să identifice persoanele relevante din spatele conturilor de Facebook din capturile de mai sus şi să le tragă la răspundere conform prevederilor art. 369 Cod penal: „Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Vezi ce legături există între
ZiaruAtac.ro şi deputatul Nicolae Păun

Vezi si
Cum ataca Grupul Paun romii din opozitia sa
in procese civile abuzive (SLAPP)

Vezi cine "educa oficial" publicul larg sa-i insulte pe romi 
cu apelativele "ciori" "cioroi" "excremente" etc.!

Petitie publica: stop adeverintei de etnie

România și paradoxul identității etnice „certificate”: când birocrația decide cine ești

În România, există o discrepanță tot mai greu de ignorat între scopul declarat al politicilor de incluziune și modul în care acestea sunt puse în practică. Un exemplu relevant este mecanismul de stat actual prin care elevii și studenții care doresc să acceseze locurile „speciale” rezervate romilor trebuie să prezinte o adeverință de apartenență etnică emisă de organizații sau alte entități private.

Problema de fond nu este existența acestor măsuri de sprijin. Aceasta este legitimă și necesară într-un stat care își asumă corectarea inegalităților istorice. Problema este modul în care statul a ales să „verifice” identitatea etnică: printr-un document emis de terți, în afara oricărui cadru unitar de operare, verificare/ audit şi reglementare în caz de fraude. În practică, identitatea devine condiționată de o aprobare externă, pe criterii incerte.

Această abordare schimbă subtil, dar profund, natura lucrurilor. Apartenența etnică nu este un statut administrativ – precum cetăţenia - și nici un certificat care poate fi validat sau invalidat, cu termen de expirare sau o taxă consulară.Uneori, se mai aude că s-ar aplica nişte taxe neoficiale („de jmeker”) dar aceea este o altă poveste, neinteresantă pentru urechile surde ale „statului de drept”, cel puţin în ultimele două decenii. Etnia este un element mult mai profund decât cetăţenia, este un element de identitate personală, de origine familială, de moştenire, de memorie culturală și de autoidentificare. În momentul în care statul introduce un filtru extern pentru recunoașterea ei în contextul accesului la un drept public, apare o problemă de principiu: identitatea este tratată ca un dosar, nu ca un drept fundamental.

Mecanismul actual ridică întrebări serioase legate de coerența administrativă și transparență. În prezent nu există un standard unic, public și verificabil care să explice în mod clar cum sunt emise aceste adeverințe și pe baza căror criterii sunt validați beneficiarii. Practic, un element esențial pentru accesul la un beneficiu public este lăsat într-o zonă de reglementare neuniformă și greu de urmărit la nivel național. Dincolo de aspectul procedural, lipsește și o dimensiune importantă a oricărei politici publice: evaluarea. În mod firesc, orice măsură finanțată din bani publici ridică întrebări legitime privind eficiența și rezultatele sale pe termen lung: de la parcursul educațional al beneficiarilor până la integrarea lor profesională. În absența unor indicatori clari, public accesibili, devine dificil de înțeles cum este evaluat impactul real al acestui mecanism și în ce măsură el își atinge obiectivele declarate. În lipsa unor criterii unitare și a unor mecanisme transparente de verificare și evaluare, riscul nu este neapărat unul de intenție greșită, ci de percepție instituțională. Apar inevitabil suspiciuni de arbitrar, tratament neuniform și lipsă de predictibilitate într-un domeniu care ar trebui să fie strict reglementat și ușor de verificat.

În esență, statul a ales un drum complicat pentru o problemă simplă, care are deja un instrument juridic clar în dreptul român: declarația pe propria răspundere. În aproape toate domeniile administrative sensibile, statul pornește de la premisa că cetățeanul declară adevărul, iar eventualele abuzuri sunt sancționate ulterior prin legea penală, inclusiv prin infracțiunea de fals privind identitatea (art. 327 CP raportat la art. 175 alin.b CP). Cu alte cuvinte, există deja un mecanism de control și descurajare a falsului privind identitatea persoanei care, fără a fi nevoie de intermediari care să „certifice” identitatea etnică a unei persoane care, cu titlu temporar, exercită o funcție publică privilegiată, finanţată din fonduri publice.

Descarcă Memoriul
privind necesitatea reanalizării constituționalității mecanismului de atestare a apartenenței etnice pentru accesul la locurile rezervate elevilor și studenților romi

Vezi si Constitutia
(unde nu este clar daca ai drepturi, mergi la art.20)

Vezi si
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Consiliul Europei arată explicit că principiul liberei autoidentificări este piatra de temelie a drepturilor minorităților, iar persoana are dreptul să decidă ea însăși dacă dorește să fie identificată ca aparținând unei minorități și cărei minorități aparține. Articolul 3 alin. (1) din Convenţia-cadru a Consiliului Europei (1995) pentru protecţia minorităţilor naţionale precizează clar: „Orice persoană aparținând unei minorități naționale are dreptul de a alege în mod liber să fie tratată sau să nu fie tratată ca atare și niciun dezavantaj nu poate rezulta din această alegere...” (Every person belonging to a national minority shall have the right freely to choose to be treated or not to be treated as such and no disadvantage shall result from this choice or from the exercise of the rights which are connected to that choice.)

Vezi si articolul
Etnie v.Apartenenţă Etnică

Din această perspectivă, întrebarea devine inevitabil simplă: de ce este necesară o validare externă a identității etnice, dacă statul oricum se bazează pe declarația cetățeanului și are deja instrumente legale pentru a sancționa minciuna? Introducerea unui filtru suplimentar nu pare să aducă siguranță juridică în plus, dar adaugă opacitate și o formă de delegare forţată către entități private a unui rol cu efect indirect asupra accesului la un beneficiu public.

Propunerea de reformă care rezultă din această analiză este una de eficientizare şi transparentizare. Eliminarea adeverințelor emise de terți și înlocuirea lor cu declarația pe propria răspundere ar alinia acest domeniu la logica deja existentă în dreptul administrativ românşi dreptul european şi internaţional din sfera drepturilor omului. Statul ar păstra controlul prin sancțiuni, dar ar elimina intermedierea ilogică a unei validări externe a identității.

În centrul acestei discuții se află principiul de bază al autoidentificării, în raport cu un mecanism de stat prea agresiv şi fără utilitate demonstrată. Mecanismul actual al adeverinţelor de etnie reprezintă o restrângere de drepturi care nu este necesară unui stat democratic, din niciun punct de vedere.

Vezi si
DECLARAȚIA DE AUTO-IDENTIFICARE A HÂDÂRILOR

Vezi si
DECLARAȚIA DE LA RÂNCA
DE AUTO-IDENTIFICARE A RUDARILOR

În final, întrebarea nu este tehnică, ci de principiu: într-un stat modern, identitatea etnică nativă (rasială şi culturală) trebuie aprobată de cineva sau trebuie asumată de persoană, sub responsabilitatea legii? Răspunsul pe care îl dă actualul sistem este unul complicat, dar alternativa este simplă: persoana declară pe propria răspundere, statul sancționează falsul, riscul conflictelor de interese (electorale) şi al şpăgilor se diminuează, iar birocrația de stat nu mai joacă rolul de intermediar sau comerciant ambulant al identității etnice naturale, de origine divină. Statul poate să modifice cetăţenia, deoarece îi aparţine, însă niciodată nu poate modifica sau condiţiona etnia care este nativă, de origine divină şi cu mult anterioară apariţiei statului.

Descarcă Petiția
privind înlocuirea adeverinţei de etnie cu declaraţia pe proprie răspundere

Scrie „Semnez + Numele Tău” în secţiunea de comentarii, dacă ești de acord cu această petiţie importantă pentru adevărul etnic şi viitorul copiilor!

RomaniaTV trimisa in judecata de un activist rom

Activist rom deschide proces împotriva postului de televiziune RomâniaTV. Dosarul se află la Tribunalul Prahova

Un activist rom din România a deschis un proces împotriva societăților care operează România TV, acuzând postul de televiziune de răspândirea unor informații false, denigratoare și cu caracter rasist anti-ţigănist, difuzate în spațiul public prin materiale TV și online.

Prin Dosarul nr. 1188/105/2026, înregistrat la Tribunalul Prahova, reclamantul Constantin, cunoscut și Samir între prieteni şi activiştii pentru drepturile omului din România, susține că a fost ținta unei campanii publice de dezinformare și stigmatizare rasistă, politizată, din partea acestei televiziuni care i-ar fi adus atingeri vieţii personale, onoarei, reputației și drepturilor sale fundamentale. Activistul susține că nu a ocupat şi nu ocupă vreo funcție publică, nu este persoană cu funcție de demnitate în stat, motiv pentru care, în opinia sa, standardul de critică aplicat de presă ar trebui să respecte în mod strict limitele prevăzute de lege, privind protecția vieții private și a demnității personale. Primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 15 octombrie 2026.

Prin atacul asupra lui, activistul susţine că pârâta a atacat, indirect, întregul grup etnic din care face parte, generalizând forţat în mentalul colectiv unele stereotipuri rasiste care sunt deja active in mentalul colectiv de ani de zile, incluzând semantică şi imagistică peiorativă anti-romă, menite să alieneze orice empatie publică şi să reducă obiectivitatea analizei probelor. Romii, spune activistul, sunt supuşi unei uniformizări forţate, prin stereotipurile rasiste promovate de unele firme de presă, printre care se numără şi ROMANIA TV - RTV HD SRL. Prin aceste practici jurnalistice, de fapt se încurajeaza o politică de stat bazată pe conflictul inter-etnic, pe măsuri guvernamentale total nedemocratice şi netransparente împotriva romilor cu cetăţenie română şi pe un discurs public de ură rasistă anti-ţigănistă. Astfel, se ajunge la atacarea iraţională a romilor ca grup etnic, în forme sistematice şi deosebit de complexe, inclusiv în mediul şcolar, prin bullying-ul rasist anti-ţigănist, fără ca victimele să poarte vreo vină individuală şi fără ca empatia publică faţă de victime să fie încurajată în vreun fel semnificativ, de presă de stat sau de vreun partid politic aflat la guvernare sau în parlament.  
În acțiunea depusă în instanță, Samir afirmă că materialele difuzate de pârâtă, unei largi audienţe, au fost realizate fără o bază probatorie și ar fi avut un caracter „denigrator, ostil și rasist”, fiind prezentate publicului majoritar (nerom) într-un mod care contribuie la incitarea la ură și discriminare pe criterii etnice, astfel limitând drepturile fundamentale ale romilor precum dreptul la demnitate, la exprimare liberă, participare fără constrângeri la viaţa democratică a statului şi la adunări publice libere, dreptul la libera asociere în asociaţii şi partide, precum şi exercitarea liberă şi fără constrângeri a dreptului de vot şi de a fi votat.
Activistul susține că, prin utilizarea imaginii sale și a numelui său fără consimțământ, precum și prin asocierea sa forţată cu fapte grave neconfirmate de dovezi, i-a fost fabricat în mod intenţionat un profil public cu totul fals şi dăunător, cu efecte directe asupra reputației sale și asupra percepției publice. Activistul susţine că aceste materiale fabricate de RomaniaTV (sau/şi preluate din alte surse, la fel de rasiste, cu care pârâta colaborează) ar fi avut un impact nu doar asupra sa personal, ci și asupra comunității rome, prin amplificarea voită a unor percepții sociale negative împotriva romilor, criminalizarea forţată colectivă a romilor, prin aceasta făptaşii negând drepturile personalităţii umane individuale precum şi respectul faţă de principiul individualizării pedepsei.
Activistul rom mai susţine că este un susţinător activ al libertăţii reale de exprimare şi libertaţii presei, prevăzute de art.30 din Constituţie şi de art. 10 CEDO, însă această libertate de exprimare nu poate justifica, în niciun caz, rasismul, minciuna sau dezinformarea publică voită, deoarece ar încălca art.31 din aceeaşi Constituţie a României şi art. 14 din aceeaşi Convenţie Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult, atunci când minciuna spusă fără nicio ruşine chiar în public, reaua credinţă, lipsa respectului, înţelegerea greşită a democraţiei şi acuzaţiile false mai sunt însoţite şi de atacuri rasiste anti-ţigăniste sistematice, pe care le regăsim pe reţelele sociale, în presă, în administraţia publică şi chiar în discursul însuşi al „deputatului romilor” neales democratic de romi, înţepenit pe aceeaşi poziţie încă din anii 90, atunci întregul scenariu anti-rom se transformă într-un nou risc sistemic, la un nivel mult mai îngrijorător. 
Cum riscurile sistemice au o tendintă de a se amplifica în timp şi nu să dispară de la sine, astfel de practici anti-rome jurnalistice, politice şi administrative de natură extremistă, rasistă expusă public ca şi cum ar fi o normalitate, pot fi combătute cu ajutorul instanţelor de judecată, într-o societate în care sfera democraţiei nu prea primeşte romii la dialog respectuos, ci doar vorbeşte despre ei, în lipsă. Aşadar, se poate argumenta, cu ample dovezi, că soluţiile reale în acest câmp toxic al rasismului instituţionalizat anti-rom nu se pot afirma, deocamdată, la nivel politic, ci numai la nivel juridic, cu sprijinul instanţelor de judecată, având în vedere certitudinea - probată - că toate partidele aflate la guvernare şi în parlament şi-au demonstrat deja viziunea anti-romă comună, precum şi practicile anti-CEDO, deja de ani de zile, prefăcându-se că aceste probleme grave ale romilor nici măcar nu există.

Cum cei mai mulţi politicieni şi jurnalişti nu par să opteze de bunăvoie pentru un comportament respectabil faţă de romi, în statul de drept, deşi România este parte la convenţii şi tratate internaţionale foarte importante, din sfera drepturilor omului, romii sunt obligaţi, în continuare, să se adapteze singuri, să devina din ce în ce mai inteligenţi şi să găseasca soluţii fără niciun suport relevant din afara grupului etnic real, non-guvernamental.   

În materialul de mai sus, ca exemplu din multitudinea de materiale fabricate de RomaniaTV, pot fi identificate mai multe afirmații contestate de reclamant, prezentate de acesta ca având un caracter fals juridic si defăimător în spațiul public. Acestea includ: (1) atribuirea către reclamant a unei apartenențe la curentul „rezist”,   în condițiile în care acesta susține că face parte din curentul suveranist, aspect demonstrabil public; (2) prezentarea sa ca fiind „interlop”, afirmație contrazisă de cazierul său judiciar, prezentat public; (3) asocierea sa cu expresii de tipul „reprezentant de clan”, pe care le consideră de natură să sugereze în mod direct o legătură cu activități infracționale și să genereze percepții negative în spațiul public; (4) utilizarea unor formulări precum „zece membri ai clanului de tâlhari”, în contextul în care imaginea sa a fost singularizată dintr-un grup de protestatari pasnici la CSM. Parata a folosit un fundal sonor de alertă, aspect pe care reclamantul îl consideră ca având potențial de stigmatizare și de afectare a reputației publice, inclusiv cu atingerea unor criterii rasiste ilegale.

Nu este pentru prima dată când postul de televiziune RomaniaTV ajunge în fața instanțelor din cauza unor materiale considerate ca depășind limitele libertății de exprimare. În ultimii ani, postul de televiziune a fost implicat în mai multe procese în care reclamanții au obținut hotărâri favorabile, instanțele constatând încălcarea dreptului la imagine, a reputației sau a vieții private. Unul dintre cele mai recente cazuri este Dosarul nr. 949/105/2026, soluționat de Tribunalul Prahova și ulterior de Curtea de Apel Ploiești. Litigiul a fost deschis de Romina Gingașu și Piero Ferrari împotriva societăților RTV HD SRL și RTV Properties Management SRL. Prin Hotărârea nr.  949/2026  din 31.03.2026, Tribunalul Prahova a admis cererea reclamanților și a dispus retragerea temporară a materialelor considerate defăimătoare, calomnioase sau care conțineau informații privind viața privată a acestora, până la data soluţionării definitive a unor alte dosare : Dosarul nr. 948/105/2026 termen 19 octombrie 2026 şi Dosarul nr. 973/105/2026 cu termen de judecată 23 iunie 2026. Instanța a obligat televiziunea RmâniaTV să înceteze publicarea unor materiale similare până la soluționarea definitivă a proceselor de fond. Ulterior, prin Hotărârea nr. 732/2026 din 20 mai 2026, pronunțată în apel în Dosarul nr. 949/105/2026, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondate apelurile formulate de companiile care operează postul de televiziune, menținând integral măsurile dispuse de Tribunalul Prahova. Decizia este definitivă.

Cum au ajuns judecătorii să se implice în războiul purtat de șeful asociației Partida Romilor „Pro Europa” cu un grup de activiști romi

Vezi si articol Mediafax (30.09.2025):

A cerut ordin de protecție împotriva deputatului Nicolae Păun, pe care îl acuză

de practici mafiote. Un activist rom susține că a fost amenințat că va fi ”băgat în porbagaj” și ”incendiat” 

Un alt proces important în care România TV a fost sancționată de instanță este Dosarul nr. 3533/97/2022 al Tribunalului Hunedoara, deschis de artistul Culiță Sterp (Sterp Nicolae). Prin Hotărârea nr. 1596/2023 din 10 octombrie 2023, instanța a constatat caracterul ilicit al unor articole și materiale difuzate de postul de televiziune în care se afirma că artistul ar fi „ucis un om”. Judecătorii au apreciat că respectivele afirmații au adus atingere onoarei, demnității, reputației și imaginii reclamantului și au obligat pârâții RTV Properties Management SRL, Ridzone Computers SRL și reprezentanți ai postului la plata sumei de 100.000 de lei cu titlu de daune morale. De asemenea, instanța a dispus plata dobânzilor aferente, actualizarea sumelor cu rata inflației, publicarea dispozitivului hotărârii într-un ziar de circulație națională și achitarea a 20.000 de lei cheltuieli de judecată. Hotărârea a fost atacată la Curtea de Apel București la data de 10 noiembrie 2023, astfel că litigiul a continuat în calea de atac. Cu toate acestea, soluția pronunțată de Tribunalul Hunedoara rămâne una dintre cele mai severe condamnări civile pronunțate împotriva România TV în ultimii ani pentru afectarea dreptului la onoare, reputație și imagine, prin folosirea de fals (fake news).

Nu în ultimul rând, România TV a fost condamnată și în litigiul inițiat de creatorul de conținut Andrei Șelaru, cunoscut publicului sub numele de Shelly. În Dosarul nr. 27718/3/2020 al Tribunalului București, instanța a pronunțat Hotărârea nr. 483/2022 din 6 aprilie 2022, menținută ulterior prin Hotărârea nr. 568/2023 din 20 aprilie 2023. Cauza a reprezentat un nou exemplu în care judecătorii au sancționat modul în care acest post de televiziune a prezentat informații referitoare la persoane publice, stabilind răspunderea civilă pentru prejudiciile produse prin conținutul difuzat.

Aceste dosare conturează un istoric de litigii în care instanțele au fost chemate să analizeze limitele dintre libertatea presei și respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate de materialele difuzate. În toate aceste cauze, judecătorii au identificat încălcări care au atras măsuri reparatorii, obligații de retragere a conținutului sau acordarea de despăgubiri.

Vezi si detalii despre cum 
Presa Aservita lui Nicolae Păun Cauzeaza Valuri de Rasism Anti-Rom

Vezi ce este de fapt

Directiva UE anti-SLAPP