Paun hartuieste un castigator CEDO

O victimă romă care a câştigat la CEDO împotriva României, din nou abuzată de statul român prin agresorii SLAPP Nicolae Păun şi Partida Romilor

Emilian Niculae, hărțuit pentru a patra oară printr-un proces de tip SLAPP. Emilian este vizat, pentru a patra oară consecutiv, de o acțiune SLAPP (abuzivă), formulată de aceiași co-reclamanți: Nicolae Păun și Asociația Partida Romilor „Pro-Europa” - actori politici guvernamentali care beneficiază de acces privilegiat, exclusivist, la resurse și sprijin din fonduri publice. 

Nu este primul proces SLAPP (abuziv) contra lui Emilian, ci este al patrulea. În cele trei litigii anterioare, susținerile reclamanților potrivit cărora Emilian Niculae i-ar fi „înjurat” sau „blestemat” nu au fost confirmate de instanțele de judecată, prin absolut nicio probă. 

Mai mult, Emilian nu este chiar deloc genul de om care să vorbească urât, să înjure, să blesteme sau să insulte fie şi o muscă. Cu toate acestea, în loc ca seria acestor acțiuni să se încheie după repetatele eșecuri judiciare, Păun și Partida au inițiat iar si iar o nouă procedură mincinoasă împotriva lui Emilian Niculae şi a altor cetăţeni onești, pentru a-i intimida politic.

Repetarea acțiunilor judiciare, în pofida soluțiilor nefavorabile anterioare, ridică o întrebare legitimă: este vorba despre exercitarea normală a dreptului de acces la justiție sau despre folosirea procedurilor judiciare ca instrument de presiune și epuizare a unui critic? Această întrebare este cu atât mai importantă în contextul în care Directiva europeană anti-SLAPP (UE) 2024/1069 recunoaște tocmai această dimensiune a litigiilor abuzive: procedurile judiciare repetate şi prelungite pot fi folosite nu neapărat pentru obținerea unei victorii pe fond, ci pentru a intimida, a reduce la tăcere sau epuiza persoanele care participă la dezbaterea publică.  Tradusă în Codul penal, această Directivă UE se regăseşte mult mai explicit, practic, în art. 206-208, art. 297 CP şi altele incidente. 

În cazul lui Emilian Niculae, succesiunea proceselor trebuie privită, prin urmare, nu ca o serie de incidente izolate, ci în contextul unui conflict public mai larg și al repetării acelorași acuzații. Iar faptul că noile acțiuni sunt introduse de aceiași reclamanți, după ce aceștia au pierdut deja în instanță în litigii anterioare, face ca problema caracterului abuziv al procedurii să merite o examinare cu atât mai atentă, cu atât mai mult cu cât Grupul Păun (reclamant SLAPP) este reprezentantul statului, iar statul în cauză a mai pierdut odată la CEDO în faţa lui Emilian Niculaei, în cauza Tănase şi Alţii contra României. 

Activiştii solicită PICCJ şi DNA urgentarea dosarelor penale, inclusiv redeschiderea anchetei penale în Dosarul OLAF / DNA din 2016 şi recuperarea daunelor morale ale celor peste 6000 de victime rome care au fost complet ignorate când s-a dispus clasarea prematură a dosarului. 

În perioada 2023-2024, Nicolae Păun a început o amplă campanie de hărţuire, ameninţare şi violare a vieţii private a activiştilor romi din opoziţia lui, inclusiv trei candidaţi romi la parlament 2024, devenind implicat în zeci de dosare civile şi penale, pe rolurile instanţelor şi la parchetele competente. Păun face salturi riscante, de tip “kamikaze” în dreptul naţional şi internaţional, folosind deja atacurile litigioase colective – cu câte zece ţinte deodată. Acesta a uitat cum era în arestul preventuv acum 10 ani, solicitând probabil Justiţiei să îşi facă, până la urmă, menirea ei.

O angajată a Partidei Romilor (fina lui Paun)
reeducată în instanţa de judecată de pedagogul Ciprian Necula

DESPRE CE ERA CAUZA CEDO TĂNASE
ŞI ALŢI ROMI CONTRA GUVERNULUI?

Cauza CEDO Tănase și alții împotriva României (nr. 62954/00)  pornea de la un atac colectiv extrem de grav împotriva comunității rome din Bolintin-Deal, județul Giurgiu, în perioada aprilie–mai 1991. Printre victimele cărora li s-au incendiat casele din cauza urii rasiale antirome se număra şi tânărul pe atunci Emilian Niculae, unul dintre primii studenţi romi la o facultate de drept, în România post-revoluţionară.

La originea atacurilor antirome colective de la Bolintin se afla uciderea, în noaptea de 6-7 aprilie 1991, a unui localnic nerom de către un localnic rom.

Ca reacție la un incident cu totul izolat, care se putea întâmpla oriunde, o mulțime de peste 2.000 de persoane nerome, din Bolintin Deal și dintr-un sat învecinat, împreună chiar cu preotul și primarul, care ghidau/ instigau mulţimea cu făclii în mâini, au atacat şi au incendiat gospodăriile romilor nevinovaţi, laolaltă, pedepsind întreaga comunitate din cauza unui singur vinovat. Casele nevinovaţilor au fost incendiate și distruse, împreună cu bunurile aflate în interior. Agresorii nu s-au uitat la copii, bătrâni, bolnavi sau la faptul că nimeni din acele familii atacate nu era vinovat. 

Cum se leagă Legea Buzoianu de Legea Firea?

Consecința furiei - care mocnea pe un fond mai vechi de ură rasistă antiromă existent şi astăzi în România, şi hrănit din plin chiar de unii politicieni şi ziarişti ai zilelor noastre, a fost colectivă și devastatoare: întreaga comunitate romă din localitate a fost alungată din propriile locuințe și a rămas fără adăpost mai mult timp. Groaza şi disperarea victimelor este greu de imaginat.

La data de 7 mai 1991, când romii evacuați au încercat să negocieze întoarcerea în sat, mulțimea neromă s-a reunit din nou într-un nou val de atacuri. Au fost incendiate încă patru case ale unor romi nevinovaţi. Poliția i-a ajutat pe reclamanți să fugă efectiv blindaţi din localitate, transportându-i într-o dubă militară fără ferestre. În timpul evacuării, victimele – deja cu venituri deosebit de modeste, și-au pierdut şi ultimele bunuri – absolut totul a rămas în urmă. Atacurile au continuat și în zilele următoare. Romilor li s-a refuzat accesul nu numai în sat, ci și la biserica ortodoxă și la cimitir.

Nu a fost vorba despre un singur incident violent, ci despre o succesiune de acte care au produs expulzarea efectivă a comunității rome din localitate.

Ai fost insultat/ agresat rasist anti-rom? 

Descarcă Modelul de Plângere

Peste 200 de rasiști antiromi
trimiși în judecată

CE A GĂSIT CEDO?

Cererea a fost introdusă la CEDO la 28 august 2000 de 24 de cetățeni români de etnie romă, printre care se afla și Emilian Niculae, membru al Forumului Asociaţiilor Rome din România (FARR), activist politic cu o vechime semnificativă pentru drepturile romilor în România şi actual preşedinte fondator al Partidului Frăţie şi Reformă (PFR) aflat la poziţia nr. 308 în Registrul partidelor politice. 

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a găsit că în aprilie 1991 (prim ministru era Petre Roman, urmat de Teodor Stolojan), victimele rome au depus plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și s-au constituit părți civile, cerând despăgubiri pentru casele și bunurile distruse. Procesul penal a început abia la 17 octombrie 1996, adică după aproximativ cinci ani și jumătate de la atacuri. La 18 mai 1998, au fost condamnate doar 13 persoane pentru violare de domiciliu și distrugere. Pedepsele au fost de numai 3–6 luni de închisoare cu suspendare.

Lista prim-miniştrilor între 1991 – 2009

În ceea ce privește despăgubirile pentru case, instanța din România s-a bazat pe un raport de expertiză din 1994, a refuzat actualizarea sumelor cu rata inflației, a înjumătățit despăgubirile, invocând circumstanțe atenuante și „provocarea”, nu a acordat despăgubiri pentru bunurile mobile, considerând că existența și distrugerea lor nu fuseseră dovedite. Apelurile victimelor au fost respinse, mai întâi la 4 ianuarie 1999 și apoi definitiv de Curtea de Apel București la 27 mai 1999.

Efectele nu s-au terminat odată cu încetarea incendiilor. CEDO consemnează că reclamanții, inclusiv domnul Emilian Niculae, nu s-au mai întors în Bolintin Deal. Au fost nevoiți să își schimbe adresele de mai multe ori și au ajuns în situația de a nu mai avea documente juridice care să ateste domiciliul lor real. Mai mult, în noile locuinţe improvizate, au suferit raiduri ale poliţiei, care i-au agresat din cauză că nu aveau încă oficializate noile adrese de locuit. Unii dintre ei au fost contactați ulterior de primarul din Bolintin Deal, care le-a oferit să le cumpere terenurile, la preţuri derizorii. În condiții de nevoie financiară disperată, aflaţi pe drumuri efectiv, unele victime au acceptat.

Distrugerea proprietății nu a fost singurul prejudiciu, ci atacurile erau concertate împotriva dreptului însuşi la locuire,  la viaţă privată şi de familie și posibilității victimelor de a reveni în comunitatea lor. CEDO a reţinut că instanțele române au folosit în mai multe rânduri termenul „țigani” pentru a-i desemna pe reclamanți.

Stire Mediafax 2025: Constantin a solicitat ordine de protectie

Paun minte presa si V.N.Bogdan ataca rasist
prin ZiaruAtac

CUM „S-A SCOS” GUVERNUL ROMÂNIEI 
CU PROMISIUNI?

În fața Curții Europene a Drepturilor Omului, Guvernul României nu a încercat să nege ceea ce se întâmplase la Bolintin-Deal. Dimpotrivă: la 8 decembrie 2008, în timpul guvernului condus de Călin Popescu-Tăriceanu, România a transmis Curții o declarație unilaterală prin care a recunoscut explicit încălcarea mai multor drepturi ale victimelor și a cerut, în același timp, ca dosarul să fie scos de pe rol.

Cauza avea să traverseze, după acel moment, o lungă succesiune de guverne: Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu, Victor Ponta, Gabriel Oprea, Dacian Cioloș, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose, Viorica Dăncilă, Ludovic Orban, Nicolae Ciucă, Florin Cîțu, Marcel Ciolacu și Ilie Bolojan.

Declarația prin care România a recunoscut încălcările aparține Guvernului Tăriceanu, în 2008: responsabilitatea pentru ceea ce s-a întâmplat ulterior cu angajamentele asumate trebuie analizată separat, în funcție de fiecare perioadă și de documentele privind executarea acestora.

În declarația transmisă Curții, Guvernul României și-a exprimat regretul pentru distrugerea caselor și bunurilor reclamanților, pentru condițiile improprii în care aceștia au fost lăsați să trăiască și pentru dificultățile pe care le-au întâmpinat în exercitarea dreptului la respectarea domiciliului și a vieții private și familiale. Guvernul a recunoscut, de asemenea, că la momentul respectiv existau deficiențe în ceea ce privește remediile disponibile în justiția internă și că unele autorități făcuseră remarci referitoare la originea romă a victimelor.

Cu alte cuvinte, statul român a acceptat în fața Curții Europene că ceea ce li se întâmplase reclamanților constituia încălcarea unor drepturi fundamentale garantate de Convenție.

Guvernul a recunoscut încălcarea articolului 3, care protejează persoana împotriva tratamentelor inumane sau degradante; a articolului 6, privind dreptul la un proces echitabil; a articolului 8, privind respectarea vieții private și familiale și a domiciliului; a articolului 13, privind dreptul la un remediu efectiv; și a articolului 14, care interzice discriminarea. A recunoscut, de asemenea, încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, care protejează dreptul la respectarea proprietății.

Balaca trimite în judecată Partida şi Guvernul
pentru Discriminare

România a oferit reclamanților, ex gratia, suma totală de 565.193,75 euro, precum și încă 5.000 de euro pentru costurile și cheltuielile reprezentantului lor. Plata urma să se facă în termen de trei luni de la notificarea hotărârii prin care cauza era scoasă de pe rol, iar Guvernul a precizat că aceste sume urmau să reprezinte soluționarea definitivă a cauzei, inclusiv a pretențiilor civile formulate de reclamanți în procedurile interne.

Dar banii nu reprezentau singurul angajament al statului. Guvernul a promis și măsuri generale menite, cel puțin la nivel declarativ, să împiedice repetarea unor asemenea situații. A promis programe educaționale pentru prevenirea și combaterea discriminării romilor în școlile din Bolintin-Deal, programe de informare publică pentru combaterea stereotipurilor și prejudecăților în instituțiile publice, programe de educație juridică pentru membrii comunităților rome, precum și măsuri pentru stimularea participării romilor la viața economică, socială, educațională, culturală și politică.

Lista continua cu proiecte de dezvoltare comunitară, programe pentru reabilitarea locuințelor și a mediului, măsuri pentru promovarea toleranței și solidarității sociale și mecanisme pentru identificarea și prevenirea conflictelor susceptibile să genereze violență familială, comunitară sau interetnică. Guvernul s-a angajat, de asemenea, să asigure în viitor investigații adecvate și efective și să adopte politici sociale, economice, educaționale și politice pentru îmbunătățirea condițiilor comunităților rome.

Pe hârtie, promisiunea era, așadar, mult mai ambițioasă decât simpla plată a unor despăgubiri imediate. România se angaja nu doar să compenseze victimele, ci să schimbe condițiile care făcuseră posibilă tragedia: discriminarea, prejudecățile, precaritatea locuirii, lipsa accesului efectiv la justiție și marginalizarea socială și politică.

Dar una este ceea ce statul român a promis în fața Curții Europene și alta este ceea ce a făcut ulterior pentru a pune în practică acele promisiuni. În anii care au urmat, politicile statului privind reprezentarea și organizarea comunităților rome au evoluat într-un context dur, totalitarist, în care Partida Romilor Pro-Europa a ajuns să ocupe o poziție politică forţată, nedemocratică, privilegiată în raport cu statul, în timp ce numeroase organizații neguvernamentale rome înscrise după anul 1992 și, mai recent, formațiuni politice conduse de romi au întâmpinat dificultăți grave, până astăzi inclusiv, în dezvoltarea lor naturală și în accesarea resurselor publice. 

Dacă această evoluție este pusă în oglindă cu angajamentele asumate în cauza Tănase, apare o întrebare legitimă și extrem de importantă: a construit statul român mecanismele promise atunci, care să favorizeze participarea plurală și autonomă a romilor la viața publică (art. 10-11 CEDO) sau a ajuns să concentreze reprezentarea, resursele publice și influența în jurul unui singur actor politic dictatorial, neales democratic de romi, care a devenit extrem de agresiv de vreo cinci ani de zile prin trimiterea activiştilor romi în judecată in mod abuziv, de tip SLAPP (de intimidare) şi hărţuindu-l în acest fel inclusiv pe Emilian Niculae?

Alte atacuri nedemocratice ale Partidei Romilor împotriva opoziţiei

Cazul Zitei Moldovan
(Dosarul nr. 13540/3/2025)

Hotărârea Tănase din 2009, luată atât singură, cât şi împreună cu alte cauze similare, arată că România a încălcat ulterior aceste angajamente/ promisiuni. Cauza Tănase ne oferă un reper extraordinar de important: știm exact ce a promis statul român în fața Curții Europene. Iar pentru a înțelege dacă acele promisiuni au fost respectate, trebuie să urmărim ce s-a întâmplat după închiderea dosarului.

Paun si Judecata Cutumiara Falsificata

Cauza CEDO Rezmiveş şi alţii v. Romania (2017)

CUM A SOLUȚIONAT, PÂNĂ LA URMĂ, CEDO?

În temeiul articolului 37 din Convenție, CEDO poate scoate o cauză de pe rol atunci când consideră că, din anumite motive, nu mai este justificată continuarea examinării acesteia. Acest lucru se poate întâmpla inclusiv în urma unei declarații unilaterale a guvernului (un fel de acord de recunoaştere a vinovăţiei), chiar dacă reclamanții doresc continuarea procedurii.

Exact aceasta a fost situația în cauza Tănase și Alții c.României. Curtea a analizat declarația Guvernului României și a comparat-o cu propria jurisprudență în cauze similare. CEDO a subliniat că încălcările reclamate erau de o natură „foarte gravă și sensibilă”. Cu toate acestea, Curtea a constatat că probleme similare fuseseră deja analizate în cauza Moldovan împotriva României (nos. 41138/98 and 64320/01, 5 July 2005) și că declarații unilaterale ale Guvernului fuseseră acceptate și în cauzele Kalanyos (no. 57884/00, 26 April 2007) și Gergely (no. 57885/00).

Prin urmare, pentru Curte, cazul Tănase nu apărea ca o problemă juridică nouă. Existau deja precedente în care fusese analizată situația comunităților rome din România și fusese stabilită direcția în care trebuiau îndreptate problemele sistemice. În plus, Guvernul României recunoscuse explicit încălcările și își asumase atât măsuri individuale pentru reclamanți, cât și măsuri generale destinate îmbunătățirii situației comunităților rome.

Curtea a remarcat că măsurile propuse erau similare celor asumate în cauzele Moldovan, Kalanyos și Gergely și că punerea lor în aplicare în acele cauze începuse deja sub supravegherea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei. În aceste condiții, CEDO a considerat că pachetul oferit de Guvern — recunoașterea încălcărilor, despăgubirile individuale și măsurile generale, reprezenta o reparație suficientă pentru a nu mai fi necesară continuarea examinării cauzei.

CEDO nu a pronunțat în cauza Tănase o hotărâre de fond prin care să constate ea însăși, după o analiză completă, fiecare încălcare reclamată. Încălcările au fost recunoscute de Guvern în declarația sa unilaterală (recunoaşterea vinovăţiei), iar Curtea a considerat că această recunoaștere, împreună cu măsurile și despăgubirile asumate, ofereau o bază suficientă pentru scoaterea cauzei de pe rol, la vremea respectivă.

O analiză Adevărul: “Conflictele barbare care au zdruncinat România dupăprăbușirea regimului Ceaușescu. Isprăvi tulburătoare, comise pe fondulintoleranței”

O analiză din Europa Liberă

CE S-A ÎNTÂMPLAT CU PROPRIETĂŢILE VICTIMELOR? 

Reclamanții au susținut că, atât timp cât drepturile lor asupra proprietăților nu erau efectiv reparate, revenirea lor în Bolintin-Deal rămânea practic imposibilă. Pentru ei, problema proprietății nu era una separată de problema vieții lor: fără o locuință și fără posibilitatea de a reveni în comunitate, nici celelalte măsuri sociale promise de stat nu puteau produce efectul dorit.

Curtea nu a acceptat însă această parte a argumentației ca motiv pentru continuarea cauzei, mai ales din motiv că unii din ei cedaseră presiunilor (ofertelor) şi vânduseră terenurile. Curtea a arătat că nu exista în dosar nimic care să indice că autoritățile împiedicau întoarcerea reclamanților în sat. Acest punct trebuie înțeles că CEDO nu a spus că proprietățile victimelor fuseseră restituite și nici că problema proprietății fusese reparată în mod ideal. A spus doar că, pe baza materialului aflat în fața sa, lipsind probele, nu putea identifica o acțiune a autorităților prin care reclamanții să fie împiedicați să se întoarcă în sat.

Reclamanții au susținut că autoritățile, inclusiv prin Agenția Națională pentru Romi, exercitaseră presiuni asupra lor pentru a accepta soluționarea propusă și că aceste presiuni le afectaseră și mai mult demnitatea.

În perioada în care cauza Tănase și alții v. România era pe rolul CEDO și mai ales la 8 decembrie 2008, când Guvernul Tăriceanu a transmis declarația unilaterală la CEDO, Gruia Bumbu  era șeful ANR – instituţie prin care statul român gestiona “politica pentru romi”. În 3 februarie 2009, după schimbarea guvernului, Emil Boc l-a numit pe Robert Laurențiu Iapornicu președinte al ANR, în locul lui Bumbu. Iapornicu a rămas în funcție cel puțin până în 2009, urmat apoi de Ilie Dincă (2009-2013), Daniel Vasile (2013-2016), Ionelia Claudia Grosu (2016-2017), Daniel Rădulescu (2017-2021), Iulian-Costel Paraschiv (2021-2026).

Articol din 2021 G4Media:
Prejudiciu uriaș din fonduri europene: fostul șef al AgențieiNaționale pentru Romi, obligat de judecători în primă instanță să plătească12,6 milioane lei din cauza administrării defectuoase

 Curtea a interpretat eforturile autorităților de soluționare a situației ca indicând implicarea Agenției pentru Romi în proiectele destinate comunităților rome. În final, Curtea a ajuns la concluzia că recunoașterea făcută de Guvern, despăgubirile oferite, măsurile individuale și generale asumate și existența unei jurisprudențe deja clare în materie făceau inutilă continuarea examinării. Astfel s-a încheiat, la Strasbourg, cauza în care Emilian Niculae și ceilalți 23 de reclamanți ceruseră dreptate după distrugerea caselor lor, pierderea bunurilor, alungarea din comunitate și anii de litigii interne.

De aici începe însă o altă poveste: povestea executării acestor angajamente. Ce a făcut România efectiv după 2009? Ce măsuri au fost raportate Comitetului de Miniștri? Ce instituții au primit responsabilitatea de a le pune în aplicare? Au ajuns programele promise la comunitățile rome? Și, mai ales, au fost create condițiile pentru o participare reală și pluralistă a romilor la viața publică sau s-a consolidat, dimpotrivă, dependența reprezentării romilor de un singur actor politic?

Pentru a răspunde acestor întrebări trebuie să ieșim din textul hotărârii Tănase și să urmărim documentele de executare a cauzei. Iar aici, povestea lui Emilian Niculae capătă o dimensiune mult mai largă decât dosarul care a ajuns la Strasbourg.

Emilian Niculae a devenit fondator al unui partid politic, iatr candidatura sa este şi în ziua de astăzi împiedicată de stat, spre exemplu, prin refuzul de a executa o altă hotărâre definitivă a CEDO, în Cauza Cegolea c. României. 

Mai mult, Emilian (şi nici alt candidat) nu doar că nu are nici azi permisiunea statului să candideze democratic pentru a deveni deputat în Grupul Minorităţilor din Parlamentul României, ci nici în condiţiile în care acesta a fost candidat pe listele unui partid clasic, în anul 2024, nu a fost lăsat să candideze în condiţii normale, ci a fost permanent atacat (atât el cât şi alţi candidaţi romi) de membri şi angajaţi ai Partidei Romilor, şi chiar de insuşi Paun, în perioada 2023-2024 şi pană în ziua de astăzi prin procese SLAPP (de intimidare). 

Emilian Niculae este, de mai mulţi ani de zile, ţinta atacurilor de proces civil pe temeiuri false, mincinoase, cu scopul intimidării din partea lui Nicolae Păun şi a Partidei Romilor (co-reclamanţi oficiali), în dosarele civile nr. 43255/3/2024, nr. 43255/3/2024 (660/2025) şi nr. 39392/3/2024.

Vezi cum insulta rasist Nicolae Paun

Prin Hotarârea  274/2025 din 27.02.2025, Tribunalul Bucureşti respingea cererea reclamanţilor Păun şi Partida contra lui Emilian Niculae drept „Inadmisibilă”. Dar Păun si Partida continuă abuzurile.

Prin Hotarârea nr. 413/2025 din 13.05.2025, Curtea de Apel Bucureşti de asemenea respingea cererea de apel a reclamanţilor Păun şi Partida drept “Nefondat, Soluţie definitivă”. Dar Păun continuă.

Prin Hotărârea nr. 909/2026 din 18.06.2026, din nou, în alt dosar abuziv iniţiat de Păun şi Partida, Tribunalul Bucureşti „Respinge acţiunea, ca neîntemeiată”. Dar reclamanţii nu se lasă, ci continuă hărţuirea victimelor în civil, profitând de tergiversarea mai multor dosare penale pe numele lor.

Nu în ultimul rând, victimele acestor abuzuri au solicitat DNA reînceperea  urmăririi penale împotriva Grupului Păun în Dosarul OLAF / DNA anuntat public în 2016, având în vedere cel puţin două elemente importante prin care prescripţia nu poate fi stabilită:

1. Efectul Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, al modificării art. 155 alin. (1) Cod penal prin OUG nr. 71/2022, precum și al jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la prescripția răspunderii penale în cauzele privind fraude care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene raportat la dispoziţiile art. 3, 14, 6, 17, 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind cele peste 6000 de persoane afectate în cauza clasată, cetăţeni români provenind din medii puternic defavorizate.

2. Hotărârea nr. 169/2025 din 4 februarie 2025, pronunțată în dosarul nr. 817/299/2023 (2746/2024), în care Curtea de Apel București a reținut că soluția corectă ar fi fost schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de deturnare de fonduri în infracțiunea de delapidare, iar nu clasarea cauzei: p.7: “(...) soluţia corectă ar fi fost schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de deturnare de fonduri în infracţiunea de delapidare, iar nu clasarea (în acelaşi sens, a se vedea ###### întâlnirii procurorilor şefi de secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Parchetelor de pe lângă Curţile de Apel, Bucureşti, 9-10 martie 2020, pag.17”

3. Hotărârea CJUE (Marea Cameră) din 24 iulie 2023, cauza C-107/23 PPU, Lin, în care Curtea a analizat efectele Deciziilor CCR nr. 297/2018 și nr. 358/2022 în raport cu obligațiile care decurg din dreptul Uniunii în materia combaterii fraudelor care afectează interesele financiare ale Uniunii.

Vezi si

Articol din 2020 NewsWeek: Povestea unui milion de euro pe care UE se chinuiesă-l recupereze de la Agenția Națională pentru Romi

Articol EZ 2017: Oamenii fostului deputat Nicolae Păun au făcut o gaură înbugetul României de 12 milioane de euro. Orice pesedist ar fi la putere,apropiații lui ”Niky Scorpion” conduc instituțiile care cheltuiesc banii pentruromi. Replica Centrului Național de Cultură a Romilor

Articol DNA 2016: fraude cu fonduri europene – Paraschiv, Păun, Ivan Gheorghe etc.

Balaca da in judecata guvernul si partida

Romul tradiţional Tică Balaca se apără de discriminare. Un nou litigiu aduce în fața instanței Tribunalului Bucureşti relația dintre reprezentarea politică a romilor, fondurile publice și dreptul la participare democratică.

Tică Balaca Didinant, rom tradițional din Prahova și activist pentru drepturile romilor, fost candidat la Senat în anul 2024, a trimis în judecată Guvernul României și asociația Partida Romilor „Pro-Europa”  precum şi doi angajaţi din conducerea ai Partidei Romilor, solicitând instanţelor constatarea unor fapte grave de discriminare în temeiul cadrului legal aplicabil privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare raportat la dispoziţiile Tratatului Uniunii Europene si ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. 

În cadrul procesului, urmează să participe, potrivit procedurii prevăzute de lege, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Descarca foaia in pdf pentru print

TREI DECENII DE HĂRŢUIRE ETNO-POLITICĂ ANTIROMĂ ŞI SLAPP

Tică Balaca se apără de abuzurile statului, operate de către Guvern prin Partida Romilor, Guvernul ignorând o hotărâre definitivă CEDO, din anul 2020, destinată tocmai opririi acestor tipare de discriminare sistemică.

Balaca arată instanţei, în acțiunea sa, inclusiv că acesta a fost minţit la o judecată cutumiară iniţiata de oamenii Partidei Romilor, cu acordul lui Nicolae Păun, şi se află de mai bine de trei ani într-o hărtuire permanentă, candidatul fiind păgubit prin discriminare de Nicolae Păun ca răzbunare etno-politică, cu incurajarea Guvernului. Acesta se foloseşte inclusiv de fina sa (concomitent angajată a Partidei), pentru a comite infracţiuni împotriva membrilor opoziţiei.

Dosarul înregistrat în 2026 la Tribunalul București include, potrivit legii, participarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Reclamantul rom arată instanţelor, în acțiune, că a fost nu doar discriminat ci şi ărţuit etno-politic şi ameninţat cu moartea, cu scopul de a i se bloca accesul la o candidatură normală. El arată că a fost pedepsit fără lege (art. 7, 3, 14, 17 CEDO), pentru că a participat la dinamicile pre-electorale şi  electorale din 2023-2024, în România, candidând la Senat.

Reclamantul susține că seria de acțiuni și demersuri atat mafiote (vezi martor; vezi inselaciune/santaj) cat si judiciare îndreptate împotriva sa, în perioada 2023 - 2024 (electorală) cat si ulterior, din răzbunare politică, depășește limitele unui simplu conflict personal sau izolat, și reprezintă un mecanism de hărțuire la un alt nivel, discriminatoriu etnic si etno-politic, prin intermediul procedurilor judiciare instrumentalizate de agresori, din mediul institutional protejat de Guvern, pe care reclamantul îl consideră profund discriminatoriu.

Spre exemplu, Guvernul prin DRI şi agenţiile de stat conduse de membri ai Partidei Romilor (ANR, CNCD etc.) a pornit campania electorală mult mai devreme (2023), spre vătămarea discriminatorie a candidaţilor romi care candidau democratic pe listele partidelor politice inscrise pe Legea 14/2003, pârâţii folosind cu impunitate fondurile de stat pentru a organizaconcerte de manele electorale în toată ţara, la care s-au distrat gratuit sutede mii de alegători, influenţându-le votul. 

De asemenea, deşi exista o hotărâre definitivă CEDO din 2020, Guvernul a ignorat-o continuând să încurajeze Partida să-l ameninţe şi să-l hărţuiască pe Balaca inclusiv prin Dosarul nr. 23368/3/2023 pedepsindu-l pentru exercitarea dreptului la liberă exprimare (art.10-11, 14, 3 CEDO, art.30-31 Constituţie).

Vezi si
Paun şi Judecata Ţigănească
(înşelăciune, şantaj, forţarea la tăcere 18.02.2024)

Vezi şi
Directiva anti-SLAPP

În viziunea reclamantului Balaca, utilizarea instanței civile de către Nicolae Păun cu ameninţarea cu pretenţii de 100.000 de euro în scop de şantaj, în paralel cu o judecată tradiţională "de pace" falsificată la data de 18 februarie 2024  cu „judecători” exclusiv de la Partida Romilor, trimişi la Ploieşti să mintă (să înşele), precum şi existența unor demersuri penale care se desfășoară într-un ritm diferit, au permis exercitarea unor presiuni constante, profund discriminatorii asupra sa și asupra activității sale civice şi politice în spaţiul societăţii civile şi șanselor de a mai putea candida. 

Instanța Tribunalului Bucureşti va trebui să stabilească dacă aceste susțineri, însoţite de dovezi, întrunesc condițiile juridice ale discriminării prevăzute de lege, în contextul în care Partida Romilor deşi se află în Consiliul Minorităţilor Naţionale (CMN) din subordinea/ coordonarea Guvernului, are totuşi pretenţii agresive de a ocupa în totalitate şi concomitent societatea civilă.

În condiţiile confirmate de cadrul normativ actual dependent de Guvern (HG 137/1993, HG 589/2001 cu completările ulterioare) include Partida Romilor ca membră a Consiliului Minorităţilor Naţionale, iar din acest Consiliu (fixat tot prin hotărâri de guvern) nu pot face parte alte asociaţii decât un grup limitat de entităţi stabilite în perioada 1990-1992, cu afectarea probată a tuturor legilor electorale, rezultă că procesul de discriminare etnică este cauzat şi menţinut de însuşi Guvernul, prin instrumentalizarea entităţii etno-politice discriminatorii Partida Romilor. Este cazul si al tuturor celorlalte grupuri etnice din România, cu precizarea că nciun alt grup etnic minoritar al României nu este nici pe departe la fel de afectat, în comparaţie cu romii. Aceste detalii vor face obiectul unor procese şi dezbateri separate, spre a arăta, cu probe certe, că unele grupuri etnice din actualul NELM nu sunt nici pe departe discriminate sau abandonate la fel ca romii, deoarece ele beneficiază atât de protecţia şi a altor state  (maghiarii, germanii, ucrainenii, grecii, sârbii, italienii, slovacii, slovenii, ruşii, bulgarii, croaţii, polonezii, armenii etc), precum şi de apartenenţa la grupul rasial caucazian comun populaţiei majoritare din România. Astfel, chiar daca unele grupuri se confrunta cu xenofobia (la un nivel extremd e moderat), aceste fenomen social este aproape nesemnificativ in comparatie cu rasismul exacerbat, violent, cu care se confrunta romii. Această realitate se confirmă şi în Carta limbilor regionale şi minoritare a Consiliului Europei (1992), care completează această susţinere, explicând foarte clar ce este limbă regională şi minoritară (cum este limba romani cu toate variaţiunile şi dialectele ei neuniformizate şi nestandardizate - conform solicitării CoE din Raportul Explicativ al Cartei) şi ce nu este limbă minoritară regionala.

De asemenea, prin Hotărârea nr. 143/2022 şi altele similare, Guvernul interferează înmod disproporţionat şi cu rea-credinţă în viaţa privată a familiilor rome (art.8 CEDO) prin recensământ şi clasificare etnică, dar nu cu scopul unor "masuri afirmative" sau de a le servi romilor sau interesului public, ci doar pentru a calcula sumele de bani din bugetul public pe care să le ofere în mod netransparent Partidei Romilor în numele acestor cetăţeni număraţi etnic. Într-un interviu public de la începutul lui iunie 2023, Nicolae Păun ne făcea pe noi romii din opoziţia sa democratică “ciori” “cioroi”  “excremente” “giugiumele” “îi desfiinţez în 30 de secunde” “bateţi-va cu mine” “alte clanuri” etc iar la câteva minute distanţă, în acelaşi interviu, explica publicului larg o realitate îngrijorătoare, şi naume că lui (organizaţiei nealese democratic partida romilor) îi oferă statul român “patru lei de ţigan” – poziţionându-se ca un veritabil stăpân de sclavi (art. 3-4, 8, 14 CEDO), cauzând nemulţumire, revoltă şi supărare în toate comunităţile de romi din ţară şi din diaspora. Faţă de aceste derapaje rasiste şi promotoare de regim sclavagist, mai mulţi romi au încercat să solicite Guvernului să intervină, fără succes, ba chiar Nicolae Păun a fost din nou numit din oficiu “deputat al romilor” în decembrie 2024, fără să fie ales democratic de romi dintre mai multe asociaţii rome.

GUVERNUL ROMÂNIEI CHEMAT SĂ EXPLICE HOTĂRÂREA CEDO ÎN CAUZA CEGOLEA V. ROMÂNIA CARE TRENEAZĂ DIN 2020 FĂRĂ A FI ÎNCĂ EXECUTATĂ

A doua componentă importantă a acțiunii privește Guvernul României.

Apare că autoritățile române au încălcat obligațiile care decurg din art. 46, 14, 10-11 din Convenția Europeană aDrepturilor Omului, prin neexecutarea efectivă a hotărârii Cegolea c. României, rămasă definitivă la 24 iulie 2020. Hotărârea a vizat problema reprezentării politice a minorității rome și a tratamentului discriminatoriu în contextul alegerilor parlamentare. 

Reclamantul susține că nepunerea efectivă în executare a hotărârii a permis perpetuarea unui sistem instituțional pe care îl consideră incompatibil cu standardele europene privind egalitatea și participarea politică. Mai mult, prin situaţia creată de Guvern ca putere executivă în stat, prin finanţarea unui agent electoral (Partida Romilor) deşi exista o hotărâre CEDO rămasă definitivă în această sferă a democratizării accesului minorităţilor la alegeri libere, Balaca nu şi-a putut exercita drepturile electorale în condiţii normale, nu a putut candida pentru a deveni membru în Grupul Minorităţilor din Parlament. 

Încercând, totuşi, să candideze la Senat prin intermediul listei unui partid clasic, Balaca a fost ameninţat cu moartea şi hărţuit, ba chiar şi trimis abuziv în judecată de Grupul Paun, pentru a-l slei de puteri, a-l goli de resurse, a-l demoraliza şi a-l determina să renunţe la candidatură şi la criticile democratice pe care le spunea public, legitim, împotriva Partidei Romilor.

Vezi si
Procesele lui Necula (REF Romania)
cu angajata Partidei Romilor

Vezi si 
Partida Romilor a trimis in judecata
Guvernul si REF Romania

Balaca precum şi alţi colegi de-ai lui din Asociaţia Creştină Jan Amenta din Sibiu au fost hărţuiţi, insultaţi de Nicolae Păun chiarla TV cu apelativele „ciori” „cioroi” „trei rahaţi” „excremente” „giugiumele”, „îi desfiinţez în 30 de secunde” „mergeţi mă la ciordit de găini” „miroase până la mine” „îmi e şi scârbă de ei” etc. (Emisiunea TV din iunie 2023, intitulată „La un ceai cu rom”). 

Astfel, Nicolae Păun şi subalternii lui care ameninţau sistematic cu bătaia si cu moartea ("bricege in cap", "pusca pe strada" "te tai si te bag in tomberon" etc), au reuşit să impună teroarea în segmentul de populaţie romă din România, majoritatea alegătorilor fie nemai-participând deloc la procesele democratice (Chilling Effect/ efect de îngheţare a liberei exprimări oneste), fie şi-au spus părerea şi au suportat consecinţele răzbunării / pedepselor fara lege art.3-4, 7, 14, 17 CEDO ale Grupului Păun. Dosarele SLAPP numeroase, iniţiate de Păun Nicolae contra activiştilor romi precum şi concedierile colective împotriva propriilor angajaţi (Vaslui 4 august 2026, Zita Moldovan etc) care nu erau de acord cu el, în perioada 2020-2026 sunt grăitoare în acest sens, re-confirmand abuzurile contra reclamantului Balaca.

În acțiunea sa, Balaca susține că, prin menținerea acestui cadru normativ și instituțional în care încă nu par a se fi abrogat HG 137/1993 şi nici HG 589/2001 sau HG 1175/2001, Guvernul a contribuit în mod direct, instrumental şi executiv, la perpetuarea unei poziții privilegiate a Partidei Romilor și prin aceasta la marginalizarea totală a altor asociaţii rome, limitând în mod total posibilităţile altor candidaţi ai comunității rome de a participa efectiv și democratic la procesul de reprezentare politică a grupului etnic în Parlamentul României.

Cazul ridică astfel o problemă care depășește conflictul dintre două persoane sau doua partide. Cine are dreptul să vorbească în numele romilor? Au romii acces la alegeri libere? Și, mai ales, cine stabilește acest lucru? De ce drepturile fundamentale ale romilor ar exclude a priori dreptul fundamental la alegeri libere, cu negarea accesului la dispozitiile art.30-40 din Constitutie si implicit art. 1, 4, 16, 62 alin.(2)?

Balaca susține că mecanismele instituționale create în anii '90 și menținute pana astazi au permis consolidarea unei forme de reprezentare profund nedemocratică și lipsită de competiție reală. Problema nu este existența unei „singure” organizații care reprezintă interesele romilor, aşa cum prevede art. 62alin.(2) din Constituţia actuala, ci problema este blocajul vădit al Guvernului în calea posibilităţii ca o asemenea organizație să fie aleasă democratic – dintre mai multe candidate, pentru a reprezenta romii în Grupul Minorităţilor din Parlamentul României conform dispozitiilor art. 36-37 din aceeasi Constitutie.

Vezi si

Declaraţia Hâdârilor

(un grup etnic încă nerecunoscut de stat)

33 DE ANI DE NORME CONTESTATE

Acțiunea în instanţă face referire și la acte normative adoptate în 1993 și 2001, despre care reclamantul susține că au contribuit la construirea actualului sistem de reprezentare nedemocratică a minorităților. Balaca solicită instanței să analizeze compatibilitatea acestui cadru normativ 1993-2001 cu obligațiile CEDO şi europene asumate ulterior de România (1995-2007) și, în special, cu standardele privind nediscriminarea (art.2, 18 TUE, Protocol 12 CEDO ), libertatea de asociere, libertatea de expresie, dreptul la libera autoidentificare (vezi proiect de lege împotriva adeverinţelor de etnie şi ghidul privind modul de interpretare a art.8 CEDO) și participarea efectivă la viața politică.

Miza acestui proces este, prin urmare, mai largă decât o dispută între un activist și o organizație: este pusă în discuție însăși arhitectura prin care statul român stabilește cine poate reprezenta o minoritate națională în Parlament și în ce condiții.

Vezi si

Ce este Consiliul Minoritatilor Nationale (CMN)

Vezi si
Cate fonduri de stat a primit Partida
in perioada 2011-2026?
*din iulie 2020 aparea hotararea CEDO (Art.46, 14, 11)

Dosarul nr. 34679/3/2026 vine după o perioadă în care romul traditional Balaca a fost tratat crud şi degradant, atât prin atacuri de tip interlop/  terorist (ameninţări, supravegherea locuinţei, violarea vietii private, pedeapsa fara lege, hartuirea, santajul, violarea corespondentei etc) cât şi prin, concomitent, trimiterea sa abuzivă în judecată, Păun având pretenţii exagerate de răzbunare. 

Balaca Didinant fusese membru al Partidei Romilor aprox. 8 luni de zile, iar după ce a plecat din această organizaţie nu a mai avut linişte, nu a fost lăsat deloc în pace să îşi dezvolte activităţile sociale şi politice alături de alţi colegi, mai ales în cadrul asociaţiei Jan Amenta din Sibiu, oameni aleşi conform propriei sale conştiinţe (art. 7-11 CEDO). Un alt membru al acestei asociaţii, mediatorul Adam Căldăraş, tot rom tradiţional, a fost de asemenea trimis abuziv în judecată de Grupul Păun, în nu mai puţin de trei dosare SLAPP, respinse deja de instanţele de judecata drept inadmisibile, nefondate şi neîntemeiate.

Balaca a fost judecat de două ori, hărţuit, tratat într-o manieră discriminatorie etnic, etno-politic abuziv, disproporţionat. El a fost forţat să renunţe la drepturi la care nu se poate renunţa de către liderii locali ai Partidei Romilor trimişi de Nicolae Păun la Ploiesti, la data de 18 februarie 2024. In extrasul video-audio de mai jos, Nicolae Paun admite, într-un interviu din 6 martie 2026, că s-a folosit de „Snagov” (Ionel Romeo Piteşteanu, liderul Partidei Romilor sucursala Ghimpaţi jud. Giurgiu) să „discute cu Tică pentru a nu mai face afirmaţii” (proba video mai jos). Acest auto-denunt arata seninatatea cu care Paun Nicolae exploateaza persoanele vulnerabile ca pe o normalitate. 

Emisiunea din 6 martie 2026 (secvente mai jos) era moderata de juristul Daniel Ioan Rista, trimis in judecata abuziv (SLAPP) la randul lui, fara ca succesul sa fie de partea lui Paun sau a Partidei Romilor. 

Vezi si
Alte declaratii publice rasiste si amenintatoare
ale lui Paun si ale membrilor echipei lui

În acest nou proces, Partida Romilor și Guvernul Românieisunt chemate împreună în fața instanței, pentru a răspunde şi unor posibile întrebări legate de cheltuirea banului public şi exploatarea resurselor instituţionale pentru aceste „distracţii” private ale lui Nicolae Păun şi Partidei Romilor împotriva membrilor societăţii civile, cetatenilor onesti şi chiar a propriilor angajaţi. Balaca arată instanţei că nu doar el se află în această situaţie de hărţuire şi discriminare, ci înca cel puţin zece persoane, dintre care trei preşedinţi de partide politice (Emilian Niculae, Constantin Duduianu si Vasile Fieraru), un fost coleg din Asociaţia Creştină Jan Amenta din Sibiu (Adam Caldaras), un jurnalist independent student in UK (Sever Varga), o victimă a staboarelor false promovate de Partida Romilor prin Florica Motoi (Rac Lenuta), precum şi alţi activişti sau rude ale liderilor politici mentionati, fără a mai pune la socotează foştii angajaţi ai Partidei Romilor care au fost concediaţi colectiv, de manieră abuzivă purtători la rândul lor de plângeri în instanţele de judecată din România. O pare din aceste victime deja au primit prin hotărâri judecătoreşti despăgubiri morale şi recuperarea drepturilor salariale neplătite din urmă, cum este cazul Zitei Moldovan sau Rupiţă Radu Ciprian, Constantin Bianca-Roxana,  Niţă Dumitru, Napoleon Grigore, Dan Constantinescu şi alte victime.

Reclamantul mai susține că acțiunile celor două părți trebuie analizate în legătură cu un context mai larg: pe de o parte, tratamentul pe care îl consideră discriminatoriu și hărțuitor din partea reprezentanților / angajaţilor Partidei Romilor, iar pe de altă parte, menținerea de către stat a unui cadru instituțional în mod evident incompatibil cu hotărârea CEDO Cegolea rămasă definitivă în iulie 2020.

Rămâne de văzut dacă instanța Tribunalului Bucureşti va considera că faptele reclamate întrunesc condițiile unei discriminări în sensul OG nr. 137/2000 și dacă va admite o legătură juridică între conduita persoanelor și organizațiilor reclamate și cadrul instituțional menținut de stat.

Un lucru este însă cert: pentru prima dată în această serie de conflicte, problema nu mai este prezentată doar ca o dispută politică între persoane din comunitatea romă care iubesc unii adevărul iar alţii minciuna. Problema este adusă de seniorul Tică Balaca în fața instanței ca o problemă certă, demonstrată de discriminare, reprezentare politică și respectare a obligațiilor europene ale statului român în raport cu romii.

Vezi si 

Alte amenintari impotriva membrilor opozitiei Partidei Romilor

Vezi si
Sanctiuni in parlament pentru discurs public homofob

Vezi si
Partida Romilor a aderat la EFA
(aparatoarea europeana a minoritatii LGBTQ+)

 

Angajata Partidei Sanctionata

O rețea de litigii civile și penale din jurul Partidei Romilor ridică întrebarea despre cheltuielile  reale ale acestei organizaţii  care primeşte subvenţii anuale semnificative din fonduri publice.

Nu demult, Ciprian Cătălin Necula o chema în judecată pe Irina Daniela Stoican (fostă Măgureanu, fostă Hamidovic), angajata Partidei Romilor Pro Europa, în Dosarul nr. 33277/301/2023, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București. Necula cerea Ordonanță Președințială, solicitând măsuri legale cu privire la postările abuzive și materialele agresive, fondate pe minciuni, publicate de angajata Partidei Romilor în mediul online. 

Instanţa de judecată a admis cererea lui Ciprian Necula, prin Hotărârea nr. 76/2024 și a obligat-o pe pârâtă ca, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. 34960/301/2023 (daune), să se abțină de la publicarea unor noi postări, live-uri, înregistrări, fotografii și afirmații calificate în hotărâre drept „calomnioase” la adresa reclamantului, precum și să se abțină de la promovarea acestora. 

Dar Daniela nu prea s-a abţinut nici de la afirmaţii calomnioase contra lui Necula şi nici de la afirmaţii similare contra altor membri ai societăţii civile – mai ales impotriva celor care nu doresc niciun fel de "colaborare" cu Partida Romilor. Al doilea dosar, aşadar (nr. 34960/301/2023), privind daunele, a fost soluționat în primă instanță în decembrie 2024, admițând în parte acțiunea lui Ciprian Cătălin Necula. Daniela era obligată să plăteasca 2000 de euro daune morale si 2200 de lei cheltuieli de judecată, precum si să publice pe pagina sa de Facebook, în format vizibil oricărei persoane, timp de 10 zile, hotărârea judecătorească de condamnare rămasă definitivă. 

La procesul de judecată, Ciprian Necula a explicat că el este cadru didactic la SNSPA, este doctor în sociologie, activist de peste 26 de ani, lucrează în cadrul organizaţiilor guvernamentale, interguvernamentale şi nonguvernamentale, iar Daniela este angajata unei asociaţii politice şi are un profil de Facebook - iar publicul care o urmăreşte este o categorie specială de persoane, care este vulnerabilă, cu posibilităţi reduse de înţelegere. Mesajul transmis de Daniela era că “singura asociaţie” care poate să lupte pentru drepturile lor, este această asociaţie  politică unde lucrează ea, Partida Romilor, promovând incitarea la violenţă împotriva lui Necula ca oponent sau competitor al Partidei Romilor.

Reclamantul Necula a mai arătat că profilul de facebook al finei lui Păun Nicolae este unul de persoană publică, având ca date de contact site-ul Asociaţiei Partida Romilor Pro Europa.

Printre minciunile Danielei faţă de care s-a supărat reclamantul Ciprian Necula, este că acesta ar fi un jucător la cazinouri şi mai ales că ar juca “banii romilor” la cazinou. Necula a arătat în instanţa de judecată că afirmațiile pârâtei sunt false, şi nu există dovezi că el ar fi fost la cazinou sau că a jucat banii rromilor la cazinou.

Necula a arătat instanţei de judecată că a fost / este supus unor campanii de manipulare extremă a opiniei publice contra sa. În data de 16 noiembrie 2023, pârâta a fost în direct pe canalul său de facebook, având ca subiect „trupa de intelectuali” de la Aresel (în prezent partid politic) unde este Ciprian Necula. Timp de 4 ore cât a duat transmisiunea în direct l-a defăimat şi atacat pe Necula prin afirmaţii şi acuzaţii false, fără nicio dovadă, menite să-i distrugă imaginea şi reputaţia şi să creeze impresia că şi-a însuşit pe nedrept importante sume de bani destinate comunităţii rome. Daniela spunea lucruri halucinante, imaginate de ea, de genul „erai vagabond în copilărie, erai în şlapi, mănâncă bani de peste 30 de ani, aceşti bandiţi, acum câteva zile şi-a luat jumătate de milion şi l-a băgat în buzunar şi asta nu-i nimic” – afirmaţie făcută de cel puţin 10 ori, „la câţi romi ai luat bani, stoarceti în fiecare an sute de mii de euro cu gajeii voştri şi îi băgaţi în buzunar”...” „şi banii romilor jucaţi a cazinou de ani de zile” – instanta de judecată a reţinut că această afirmaţie a fost făcută de mai multe ori , Daniela pretinzând că „acum” arată probe/ dovezi dar de fapt fără a fi distribuite înregistrări video, audio sau poze care să-i susţină acuzaţiile. Femeia într-un delir total continua: „nenorocitule, ordinaule, zici că esti hal de ţigan, panaramă, travestitule, tinerii, i-ai luat la bursă, i-ai pus la treabă, sclavi, banii romilor îi joci la cazino, trimiteaţi miliţia să lege oamenii, să-i lege de picioare şi de mâini, îi băteau ca-n Holocaust, tu şi cu (...) cereaţi să intre poliţia în Ţăndărei, Bărbuleşti că vând copiii, că fac trafic de minori, voi trimiteaţi meliţia” – în acest context Daniela arăta publicului o înregistrare în care cetăţeni de etnie romă erau bătuţi de reprezentanţi ai statului, acuzând faptul că Ciprian Necula nu a făcut nimic pentru ei şi nu face decât să ia bani în scopuri personale.

Reclamantul a mai arătat că pârâta pe parcursul celor 4 ore, afirmă cu convingere şi de nenumărate ori că acesta a folosit în scopuri personale „miliarde de euro” destinate romilor şi a plătit persoane din anturajul său din aceste fonduri, „furând” totodată bani din fonduri europene. Totodată, pârâta afirmă că transmite informaţii privitorilor, cu dovezi, fără ca vreuna dintre aceste dovezi să fie arătată sau indicată în concret, pe baza căror documente face respectivele acuzaţii.

Vezi şi cum declară Daniela că a “luptat până la sânge”
primind "VERDE" de la Naşul ei Nicolae Păun:

Vezi si de la 16 in continuare

Vezi si

Comunicat DNA Nr. 114/VIII/3 din 10 februarie 2016 la cererea OLAF (Oficiul European Antifrauda)

Vezi si DNA Nr. 642/VIII/3 din 13 mai 2016

Potrivit soluției pe scurt, instanța a dispus ca Irina Daniela Măgureanu (Stoican, Hamidovic) să modifice setările pe Facebook ale unor înregistrări audio-video și postări din 16, 17, 18, 20 și 23 noiembrie 2023, astfel încât acestea să nu mai poată fi distribuite sau vizualizate public, și i-a interzis publicarea în viitor, pe paginile de Facebook care îi aparțin, a unor postări conținând afirmații calificate drept calomnioase sau false la adresa reclamantului. Totodată, pârâta Daniela a fost obligată la plata unor daune morale de 2.000 de euro, precum și la publicarea hotărârii judecătorești rămase definitive pe pagina sa de Facebook, timp de 10 zile. De asemenea, pârâta a fost obligată și la plata sumei de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Hotărârea nu era inca definitiva, ci era supusă apelului în termen de 30 de zile de la comunicare.

Vezi si de ce

s-au dus in judecata peste 200 de rasisti antiromi

În pofida acestei soluții, Daniela și-a continuat „evoluțiile” artistice denigratoare pe Facebook, precum și alte demersuri îndreptate împotriva mai multor membri ai societății civile, ca și cum hotărârea primei instanțe nici nu ar fi existat. Faptul că hotărârea nu este încă definitivă i-a permis, în acest interval de aproape doi ani de zile, să își continue acţiunile ilegale in Free-Style, anchetate astazi atât in dosare civile cât si penale. 

Comunicarea hotărârii a intervenit, potrivit datelor disponibile, cu o întârziere considerabilă: apelul a fost declarat abia la 14 octombrie 2025, la aproape un an de la pronunțarea hotărârii din 17 decembrie 2024. Dosarul se află în prezent în apel, la Tribunalul București, primul termen in apel fiind stabilit pentru 25 septembrie 2026, la aproape un an de la declararea apelului.

În tot acest interval, Daniela şi-a continuat evoluţiile artistice (şi nu numai) împotriva “dujmanilor” naşului ei, fără nicio restricţie, reţinere sau lege, dezinformând în continuare comunitatea cu tot felul de minciuni de o gravitate deosebită, falsuri şi afirmaţii calomnioase şi instigatoare la violenţă (unele ajunse la DIICOT)  fabricate de ea şi răspândite cu ajutorul instituţiilor publice la care are acces.

Aceste atacuri publice, continuate, erau si sunt sunt motivate politic, includ elemente trans-naţionale probate, includ ameninţări, hărţuire, violarea vieţii private, incitare la ură şi discriminare pe bază de fals şi uz de fals în timpul serviciului public, au consecinţe juridice şi financiare în vieţile victimelor atacate, au consecinţe morale şi psihologice în vieţile victimelor atacate, au consecinţe electorale în statul de drept, prezintă conexiune cu dosare penale în care sunt implicate mai multe victime precum si alti complici si participanti la infractiuni, prezintă conexiune cu sub-grupuri infracţionale organizate deja cercetate, judecate şi condamnate pe art. 367 din Codul penal, conform instanţelor din România, prezinta conexitate cu cercetari penale din afara granitelor Romaniei, prezintă conexiune cu acţiuni de hărţuire colectivă de tip SLAPP împotriva unor lideri de partide politice, asociaţii non-guvernamentale, lucratori in slujba legii, jurnalişti independenţi precum şi alţi cetăţeni oneşti ai societăţii, au efecte directe în instalarea terorii împotriva unui segment de populaţie şi impunerii unui “efect de îngheţare” (Chilling Effect) împotriva exercitării dreptului la exprimare liberă a romilor şi dreptului la liberă asociere în partide şi asociaţii, au efecte asupra raporturilor internaţionale dintre autorităţile judiciare ale statului român şi  cele ale altor state pe teritoriul cărora victimele sunt hărţuite.

În perioada 2023-2026, Păun Nicolae, fina sa Daniela Hamidovic precum şi Partida Romilor ca persoană juridica apar pe portalul instanţelor civile ca iniţiatori ai unor trimiteri în judecată in format SLAPP a unor romi tradiţionali, cu ar fi în dosarul SLAPP împotriva romului candidat la Senat Balaca Didinant precum şi procese colective multiple, cu câte zece persoane. Deşi Grupul Păun a pierdut majoritatea acestor atacuri, instanţele declarându-le drept inadmisibile, nefondate şi neîntemeiate, totuşi grupul agresor condus de Păun Nicolae nu se opreşte, ci mânat de ambiţie şi de obsesia puterii continuă acţiunile de hărţuire impotriva a tot mai multe victime, folosind instanţele civile drept arme politice şi profitând de întârzierea cercetărilor penale conexe.

Aceste procese de judecată îi vor opri, în cele din urmă,  ca model de bune practici in stat, pe cei găsiţi vinovaţi, să se mai folosească în continuare de funcţia publică in mod abuziv, de instituţiile statului şi de fondurile publice pentru comite infractiuni, a hărţui şi a ameninţa cetăţenii şi presa liberă bazată pe adevăr, acea presă care respectă dispoziţiile OG 137/2000, art. 75 din Codul civil precum şi prevederile art.31 alin.(2) şi alin.(4) din Constituţie raportate la dispoziţiile art.10 alin.(2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: “Exercitarea acestor libertăţi [de exprimare liberă] ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru (...) apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, (...)  pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.”

Aşadar, acolo unde exprimarea liberă a unor personaje din societate (indiferent de etnie) vine să atace bunele moravuri (art. 11, art.14-15 din Codul civil  ), egalitatea drepturilor rasiale, domnia legii, vine să promoveze infracţiuni la lumina zilei, să atace dispoziţiile art. 40 din Constituţie (pluralismul politic), să atace dreptul romilor la auto-definire ca grup etnic şi libertate de asociere şi de exprimare (art. 8, 3-4, 14, 10-11 CEDO), desigur că restrângerea drepturilor şi sancţiunile devin obligatorii, aşa cum a fost în cazul Danielei Hamidovic, în dosarele  menţionate.

Cum era şi normal într-un stat de drept european pe care-l construim impreuna, zi de zi, la data de 17 august 2026 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a intervenit cu înaltă competenţă şi profesionalism, punând deja în linie dreaptă, spre urgentare, cel putin două din dosarele penale care întârziau de mai bine de un an, din motive pe care nu le credem ci le cercetam - inclusiv in baza disp.art.3 alin.(1) din Legea nr. 49/2022 raportate la disp.art.267-277 din Codul penal si altele incidente.

 

Vezi si extrase din discursul public extremist (auto-numit "judecator"
al consilierului deputatului Paun F. Motoi zis Randunica zis Rubin

CONFLICTUL REF-PARTIDA ESTE PE CALE SĂ SE TERMINE
SAU ABIA DE ACUM INCEPE?

Cum de cele mai multe ori viaţa bate filmul, conflictul dintre Partida Romilor şi Ciprian Necula (care conduce REF România) nu se termină în 25 septembrie 2026  odată cu apelul Danielei împotriva lui Ciprian Necula, ci abia începe! 

Pe data de 1 octombrie 2026, vom asista la pornirea unui alt proces de judecată, mult mai amplu, unde Partida implica si Guvernul. Nicolae Păun, în mod vădit afectat de faptul că fina şi concomitent angajata sa Daniela Hamidovic a primit "reeducare de instanţă" la cererea pedagogului Ciprian Necula, a decis, la data de 9 aprilie 2026, chiar după Ziua Internaţională a Romilor, să trimită în judecată Roma Education Fund (REF) Sucursala România condusă de Ciprian Necula, în Dosarul nr. 2134/2/2026.  

Pentru a fi sigur că ne amintim de stenogramele publice din anul 2016 (Dosarul OLAF  / DNA  , când apăreau stenogramele publice cu “cuţite în gât la procurori” şi “ciori nesimţite”, într-un elan de tip delirium similar, Nicolae Păun - posibil consumator de vinuri mai rare - a dat în judecată concomitent şi Guvernul, şi   Secretariatul General al Guvernului, să fie sigur că prietenii lui Necula vin la discutii. Grupul Păun cere, prin acest dosar, să se anuleze actul administrativ prin care Ciprian Necula (REF România) a primit statut “de utilitate publică”. La prima vedere, este o cerere rezonabilă, chiar utilă societătii, doar că motivele din spatele solicitării lui Păun ridică semne de întrebare. Din alte situaţii (mai ales atacuri de tip SLAPP), deja publicul cunoaşte că Nicolae Păun nu admite nici democraţia, nici interesul public şi nici pluralismul politic în sânul grupului etnic al romilor. Cel mai probabil are alte scopuri, cum ar fi sa ia in gestiunea sa sumele de bani anuale ale REF, si daca se poate REF sa plece in Elvetia, de tot. :)

În acest dosar despre lăcomie si obsesia puterii, s-ar putea să se dezvolte si ceva bun: să-i treacă prin cap domnului Necula să solicite la rândul lui anularea unui alt act administrativ incident şi cu o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii din cerera pendinte. necula poate cere anularea HG 137/1993 mai ales art.2: "Din Consiliul pentru Minoritatile Nationale fac parte, de asemenea, cite doi reprezentanti ai organizatiilor legal constituite ale persoanelor apartinind minoritatilor nationale din Romania, legal constituite la data alegerilor generale de la 27 septembrie 1992" precum si HG 589/2001, completată prin HG 1175/2001 – pentru a dizolva de drept Consiliul Minorităților Naționale și a permite României să intre în normalitate democratică.

Vezi si proiect de lege:
Legea Etniei

Vezi şi 

Cum au fost romii divizaţi şi umiliţi la « dezbaterea » 

pe « Legea Buzoianu-Manole » 25.10.2025

"Noi am crezut ca mergem acolo la o singura sedinta" 
Presedintele M. Nedelcu, Fundatia CEIR

Acest consiliu setat in 1993 este neconform vremurilor noastre, este exclusivist, discriminatoriu şi nu îşi are nicio justă motivare în statul de drept european actual. Poate îşi avea rostul prin anii 90, dar astăzi este complet perimat şi flagrant contrar actualului Drept al Uniunii si standardelor CEDO. În acest consiliu se acceptă doar organizaţiile constituite în anii 90 şi nu reprezintă ceea ce pretinde că ar fi – doar o structură consultativă a Guvernului, fără personalitate juridică, ci reprezintă blocaje deosebit de grave in toate legile electorale si in criteriile alocarii subventiilor din fonduri de stat. 

Actuala stare de fapt a CMN si OG 26/2000 (care trebuia sa fie deja modificata prin Plx 763/2023) se află în flagrantă contradicţie cu standardele CEDO, cu art.2 TUE (care poate oricand activa art.7 cu sanctiuni) si ignora de sase ani de zile executarea Hotărârii CEDO în cauza Cegolea v. România rămasă definitivă ladata de 24 iulie 2020.

Echipa REF, care este atacată foarte agresiv de Partida Romilor, probabil că va dori să analizeze, înainte de  şedinţa de judecată din 1 octombrie 2026, această oportunitate de a solicita Curţii de Apel Bucureşti dizolvarea actualului CMN format exclusiv din entităţi create în 1992 (inclusiv Partida Romilor) - care, privilegiate fiind în mod excesiv, la nivel de guvern, au început să atace societatea civilă reală.

Ciprian Necula poate cere asta, nu doar pentru a-şi păstra propriul statut de utilitate publică, ci să dea un semnal puternic în favoarea întregii societăţi civile (reale) a grupurilor etnice menţinute în totalitarism de peste trei decenii. Deşi încă nu înţelege mai nimeni cu ce pretenţii vine o entitate din Elveţia (REF) să “modeleze societatea” pe la noi pe plaiuri milenare mult mai relevante istoric decat elvetienii, sau să ne “educe” nouă tineretul rom ultra-conservator, aceasta este o cu totul altă discuţie legată de curicula care se mai poate îndrepta în viitor, în colaborare cu societatea civilă reală şi nu neapărat la poftele elveţienilor sau guvernelor trecătoare.  

De fapt şi de drept, in ultimele trei decenii, minorităţilor etnice din România li s-au negat accesul la idealurile Revoluţiei din 1989, la drepturi fundamentale faţă de care statul nu mai are libertatea, aşa cum avea înainte de 1989, să prezume renunţarea. Cineva inca nu i-a anuntat ca sclavia a fost abolita, ca avem art. 3-4 CEDO, iar art. 15 din Codul civil spune clar: "Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe."

Următoarele acte administrative anti-minorităţi au afectat toată administraţia publică şi toate legile electorale, până în ziua de astăzi, precum şi fondurile de stat, cu efecte catastrofale pentru romi şi pentru România: HG137/1993 teoretic abrogată stabileşte o “definiţie” juridică abuzivă şi discriminatorie generaţional a minorităţilor etnice naţionale. Această definiţie juridică este profund contrară actualelor standarde ale Dreptului Uniunii precum şi ale CEDO. Efectul se poate vedea, spre exemplu, direct în Legea 115/2015 a alegerilor locale art. Art.8 alin. (1) : “În sensul prezentei legi, prin minoritate naţională se înţelege acea etnie care este reprezentată în Consiliul Minorităţilor Naţionale.”

Pentru a afla ce “etnie” are voie să facă parte din acest Consiliu, căutăm în art.2 din OG137/1993 :   şi găsim un conţinut de-a dreptul halucinant, care nu se poate încadra în nicio categorie a textelor de lege europene:  « Consiliul pentru Minorităţile Naţionale este constituit din reprezentanţi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, legal constituite la data alegerilor generale de la 27 septembrie 1992. » 

Aşadar, toate organizaţiile cetăţenilor care sunt constituite după 1992, inclusiv cele constituite prin OG26/2000 (ONG-urile clasice) sau prin Legea 14/2003 (partidele politice) nu pot face parte din Consiliu. Implicit, aceste „etnii” auto-organizate în asociaţii şi partide după anul 1992 nu au niciun acces la dispoziţiile democratice din Legea 115/2015 a alegerilor locale.

Din aceste motive,
Modificăm Art.8 din Legea Partidelor
Proiect de lege: Legea etniei

Chiar ceva si mai grav, în Legea 208/ 2015 privind alegerea parlamentului, sintagma “organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale” apare de 113 ori – arătând efectiv că o grupare de entităţi strict PCR-iste constituite obligatoriu în perioada 1990-1992 şi-a fixat în stat propria continuitate, dar nu pentru logica supravietuire si adaptare progresiva la democratie ci prin reprimarea si exploatarea celorlalti, continuand Totalitarismul. 

Aceasta se traduce cat se poate de anticonstituţional, grav, ei interpretând abuziv chiar si art. 62 alin.2 din Constituţie (negând art 36-37 din aceeaşi Constituţie, precum şi negând art.46), menţinând romii autentici într-un totalitarism dintre cele mai dezastruoase pentru comunitate (spre deosebire de alte minorităţi nici pe departe la fel de grav vulnerabilizate), construind romi noi, artificiali care ei înşişi declară astăzi că ei NU sunt romi (vezi Declaratia de la Ranca a rudarilor) comportându-se în stat contrar tuturor standardelor democratice inclusiv contrar Criteriilor de la Copenhaga de aderare la UE. Idealurile Revoluţiei din 1989 deşi fac parte din actuala Constituţie, ele au fost şi încă sunt negate minorităţilor etnice istorice. 

Aceste minoritati istorice, cu vechime de sute si mii de ani in aceste locuri, nu pot fi confundate cu imigrantii de azi sau de ieri ci fac parte din geneza poporului roman. Astfel, se explica si importanta Cartei Limbilor Regionale si Minoritare a Consiliului Europei care precizeaza dosebit de clar ca NU prin standardizarea si alienarea de tipar comunist a limbilor regionalismelor si dialectelor pastram tezaure autentice ci desigur prin conservarea vie, neschimbata, nealterata, tocmai a diferentelor lignistice regionale si dialectale ale tuturor statelor europene. Dar desi cuavionul facem in jur de 2 ore din Vestul Europei decizionale pana la Bucuresti, nu se aude mai nimic din analizele, logica si beneficiile discursului analistilor europeni din domeniu. In schimb, cei care nu aud nimic de la Strasbourg si Brussels sunt primii care se pretind "pro-europeni" si mint partenerii europeni ca ei respecta intru totul Criteriile de la Copenhaga. Menţinerea romilor în asemena condiţii contravine graf dispoziţiilor art. 3-4, 7-8, 10-11, 14, 17 CEDO si art.2 din Tratatul Uniunii Europene.  

Din aceste motive,
Peste 200 de rasiști antiromi trimiși în judecată

În acest mod, de peste trei decenii, nici romii și nici celelalte minorități etnice nu au putut să își aleagă în mod democratic propriii reprezentanți în Grupul Minorităților din Parlamentul României. Robia romilor, cea de 700 de ani despre care se mai vorbește din când în când, se pare că nu s-a încheiat, ci doar a căpătat o altă formă, „industrializată” și „standardizată”, perpetuată atât în regimul Ceaușescu, cât și până în zilele noastre: menținerea insistentă a unor „vătafi” lipsiți de empatie, agresivi, care țin permanent „biciul” deasupra unui segment de populație terifiat, împins în depresie, izolat în defensivă și redus la tăcere.  În acest context au apărut și acele discursuri fanatic-religioase, obraznice și discriminatorii, misogine și izolaționiste, care distrug o altă zonă importantă a normalității într-un stat democratic: exercitarea libertății religioase fără a încălca sau perturba libertatea religioasă a celuilalt. Tot mai mulți auto-intitulați „pastori” și-au găsit refugiul, în urma traumei represiunii rasiste, în studiul Bibliei. Acesta ar putea fi, în sine, un lucru foarte bun, dacă unii dintre ei nu ar începe, după numai două zile, să se erijeze la rândul lor în „învățători”, devenind agresivi, urlând și promovând discursuri periculoase împotriva drepturilor fundamentale, în special împotriva femeilor și a persoanelor de alte confesiuni.

În anul 2026, au apărut scene ingrijoratoare la Iași, în apropierea Lăcașului Sfânt al Cuvioasei Parascheva, pe care un tânăr cu pretenții de „învățător” religios îl profana prin comparații forțate, urlete fanatice și îndemnuri publice adresate oamenilor de a nu mai respecta Sfintele Moaște. Astfel de manifestări publice provocatoare, care deja au starnit controverse majore in lumea ortodoxa, riscă să conducă la o represiune și mai accentuată a romilor: pe de o parte, din partea acelor exponenți ai statului care mențin în vigoare anumite practici sau legi rasiste, contrare spiritului Europei actuale și, pe de altă parte, ca urmare a unei comunicări tot mai defectuoase a romilor cu societatea majoritară. Dacă societatea este deja marcată de rasism, acesta nu poate decât să se amplifice atunci când romii ajung să fie percepuți ca atacând religia comună a majorității. Nu poate ieși absolut nimic bun din suprapunerea unui conflict interetnic peste unul interreligios. Dimpotrivă, o asemenea combinație riscă să adâncească și mai mult ruptura socială, să alimenteze prejudecățile și să ofere noi pretexte pentru marginalizarea unei comunități care are deja o istorie îndelungată de discriminare și represiune.

Odată cu anularea de drept şi cât mai urgentă, în integralitate, a HG 137/2001 respectiv HG 589/2001 cu toate completările şi agravările ulterioare (HG 1175/2001 etc) abia atunci situaţia va intra pe un făgaş al normalizării statului. Rănile etnice sunt deosebit de adânci, traumele trans-generaţionale se văd şi se cunosc, iar vindecarea acestora nu poate veni de la cei care au cauzat rana şi au menţinut această stare de boală decenii la rând, ci trebuie să vină de la generaţia care nu a fost afectată de „mentoratul” sau modelarea educativă a stăpânitorilor de robi sau a vătafilor locali subordonaţi acestora toată viaţa lor.

Astfel, în baza dreptului fundamental al fiecărui individ şi al fiecărui grup etnic la auto-conştientizare, auto-identificare, auto-definire şi auto-constituire democratică în asociaţii sau partide politice, prin graţia dispoziţiilor art.40 raportate la dreptul la moştenire (art 46) din Constituţie, raportate la dispoziţiile art. 3-4, 8, 10-11, 17 CEDO,  oamenii indiferent de etnie trebuie să aiba în continuare iniţiativa de a se asocia liber cu semenii lor, de a exercita drepturi fundamentale împreună, iar statul nu are dreptul de a pre-stabili, fără alegeri democratice, cine este şi cine nu este „etnie” în raport cu sistemul universitare sau cu legile electorale sau acordarea de subvenţii din fondurile de stat. Protocolul nr.12 CEDO precum si art.2 TUE interzic cu desavarsire orice discriminare.

Situaţia actuală din conţinuturile OG 137/2000 a fost extinsă şi agravată prin HG589/2001 şi HG 1175/2001, afectând buna dezvoltare a ordinii statului, ridicând semne de întrebare serioase despre legalitatea Parlamentului parţial neales democratic, despre noţiunea de « alegeri democratice » şi în genere relaţia României cu lumea civilizată. În timp ce mulţi „formatori de opinie” arată sistematic pericole din exterior, trebuie să ne aplecăm şi asupra pericolelor din interior, care pot duce la implozia şi distrugerea însuşi a statului din cauza corupţiei la nivel înalt şi deficienţelor legislative cauzatoare de comunităţi frustrate decenii la rand, agresivitate in creştere, criminalitate, creşterea analfabetismului, a consumului de droguri, emigraţie în masă şi destabilizarea statului din variate unghiuri. 

Re-stabilizarea si dezvoltarea statului nu poate trece prin matematică economică fără a trece şi printr-un audit foarte serios cu privire la accesul cetăţenilor la drepturi fundamentale în România, inclusiv organizarea alegerilor libere pentru Grupul Minorităţilor Etnice din Parlament şi recunoaşterea grupurilor etnice istorice încă nerecunoscute, cum ar fi hâdârii, ale căror tezaure culturale, materiale şi spirituale, parte integranta a poporului nostru atat de bogat si complex, sunt pe cale de dispariţie.