Ce au în comun senatorul Chelaru (penal) şi deputatul Păun (penal)? Cine au fost şi cine sunt preşedinţii comisiilor pentru drepturile omului ale celor două Camere din Parlamentul României? Care sunt consecinţele asupra drepturilor fundamentale ale cetăţenilor români de toate etniile din ţară şi din diaspora?
La Camera Deputaţilor, în Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități, deputatul neales democratic Nicolae Păun a fost menţinut preşedinte aproape permanent, din 2008 până în 2024 când a fost revocat din cauza unor derapaje homofobe exprimate public. La CV-ul său public nu apare niciun liceu, dar apar mai multe date false sau inexacte. Aceste derapaje homofobe se contrazic de la sine, în raport cu participarea lui Paun & Partidei la adunările European Free Alliance (EFA) – o formaţiune politică europeană care luptă activ pentru drepturile LGBTQ+.
Decizia Primului-Ministrului
Florin Vasile Cîţu nr. 348/2021 (Monitorul Oficial nr. 568 din 03 iunie 2021) îl înscăuna nedemocratic pe Costel Paraschiv la conducerea
Agenţiei Naţionale pemntru Romi (ANR), cu rang de secretar de stat. Următorii
prim-miniştrii (Ciucă, Ciolacu, Bolojan) nu au făcut nicio schimbare. Mai mult,
în mod indirect acelaşi ANR/ Paraschiv conduce şi o altă structură de guvern, Centrul
Național de Cultură a Romilor - Romano Kher (cncr.gov.ro), conform “contractului
de management”. Ulterior
acestei numiri, Costel devine reprezentant al României (Guvern / ANR) în diverse
formate internaționale și europene, inclusiv în mecanisme de lucru unde România poate participa la nivel CoE pe politici sociale, care afectează
milioane de oameni vulnerabili.
În vara lui 2023, cu mult înainte de startul oficial al
campaniei electorale pentru alegerile din 2024, Partida Romilor apărea
co-organizator alături de aceste structuri de guvern (ANR şi CNCR), oficial scrişi pe afişe publice într-un
proiect de manele electorale, cu intrare gratuită a publicului larg – un turneu cu spectacole în toată ţara. Pe
scene au urcat candidaţi la alegerile din 2024. Întrebat ce părere are despre asta, AEP s-a
uitat la probe şi a răspuns că, practic, nu ar fi nicio problema. Dar Legea nr.
334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor
electorale prevede, totuşi, că instituțiile și autoritățile publice, inclusiv
agenţiile de guvern precum ANR sau CNCR, nu pot utiliza fonduri publice,
resurse umane sau materiale pentru susținerea, promovarea ori finanțarea
partidelor politice sau a campaniilor electorale.
Cât despre
răspunsul puterii judecătoreşti a statului, aceste lucruri – deosebit de grave,
probate cu probe imediate, publice, continuate şi agravante - cel mai probabil
se vor discuta în dosarele civile şi penale care se află în plină desfăşurare, inclusiv pe data de 1 octombrie 2026 în Dosarul nr. 2134/2/2026 înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti
chiar de Partida Romilor, contra Guvernului şi a altor pârâţi
Costel Iulian Paraschiv este prim-vicepreşedintele Partidei Romilor Pro Europa, o entitate politică niciodată aleasă de romi în mod democratic. Această entitate politica a consumat, de decenii, toate drepturile teoretice ale romilor, ignorand tratatele internaţionale din sfera drepturilor omului la care România este parte. Conform unor martori din comunitate, Paraschiv nu ar cunoaşte vreo limbă de lucru în aceste comitete internaţionale, cum ar fi ADI ROM din CoE. La CV-ul lui public nu apare niciun liceu, dar apar nişte studii universitare mai degrabă bizare cum ar fi un “certificat postuniversitar” de patru luni la Colegiul Național de Apărare, București, "septembrie – decembrie 2015", în timp ce sursa oficială spune că începând cu anul 1992 se organizează și funcționează Colegiul Național de Apărare, cu durata obligatorie de 6 luni. Uneori există « 3 luni – curs introductiv (variantă scurtă)” dau nicăieri nu se poate vedea opţiunea de 4 luni de studii la această instituţie, conform surselor Ministerului Apărării Naţionale.
De asemenea, voci
din comunitatea romilor conservatori spun că Paraschiv nu este rom, nu
este vorbitor nativ de limba romani şi că ar fi învăţat câteva fraze de la consilierul
său, nativul Nelu Pavel din Gorj, preşedintele sucursalei Partida Romilor Pro
Europa – la rândul său vizat de DIICOT Oradea pentru trafic de droguri de marerisc, în anul 2024.
Comitetul ADI ROM
din CoE ar trebui sa producă, teoretic, soluţii pentru romii din toate cele 46
de state membre ale CoE, mult mai multe decât statele membre ale UE. Având în
vedere că în România se află cea mai mare populaţie romă comparativ cu orice stat membru CoE si UE, devine cert că romii români deţin toată legitimitatea de a conduce democratic spre
soluţii stabile toate celelalte comunităţi de romi din lume, ar putea juca un
rol diplomatic şi economic extraordinar pentru interesul national si al Europei, în dezvoltarea unor agende practice de
dezvoltare, prosperitate economică şi stabilitate socială în toate
statele CoE, dar deocamdată nu este posibil tocmai din cauza acestor prezenţe
penale, nelegitime, nealese democratic, ce ocupa funcţii cheie numite politic dar cărora nu pot să le facă faţă.
Prezenţa Partidei
Romilor în comitetul ADI ROM din CoE precum şi în orice alt comitet
internaţional pentru drepturile omului reprezintă cea
mai mare insultă adusă valorilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, din
anii 90 şi până astăzi.
Ce se întâmplă cu aceeasi “comisie pentru drepturile omului” de la Senat?
La Camera Senatului, un alt personaj cu dosar penal şi condamnare la închisoare cu suspendare, ocupă funcţia de “preşedinte al comisiei penttru drepturile omului”. Este vorba de controversatul general Mircia/ Mircea Chelaru, de la partidul "Neamul Romanesc" dar în prezent senator al partidului AUR. Acesta a fost surprins nu doar cu fapte penale, ci si vorbind publicului pe stradă despre convingerile lui ferme conform cărora diaspora (aprox 7 milioane de români de toate etniile) nu ar mai trebui să aibă drept de vot, pentru România.
Mircia Chelaru a avut o
carieră militară importantă în perioada postcomunistă, ajungând prin anul 2000 la
funcția de șef al Statului Major General al Armatei Române. După retragerea din
activitatea militară, a intrat în viața publică și politică, fiind asociat în
ultimii ani cu partidul AUR, desi puternic controversat. În plan juridic, numele lui Chelaru a fost
implicat în dosarul penal cunoscut sub denumirea „Case pentru generali”, un caz
de corupție legat de utilizarea prin fals a unor locuințe de serviciu de la MApN,
în condiții ilegale. Chelaru a fost condamnat definitiv în anul 2016 la o pedeapsă de 3 ani de închisoare cu
suspendare.
Tot în anul 2016, deputatul Nicolae Păun era arestat preventiv si cercetat de DNA, la cererea OLAF. Oare o simplă coincidență, sau parchetele își făceau treaba bine? Dosarul are 19 volume, 5.000 de pagini. Mai mult.
În Dosarul nr. 17766/3/2023 senatorul Chelaru cerea "reabilitarea judecătorească” dar cererea i-a fost respinsă drept inadmisibilă la Tribunalul Bucureşti, prin Hotarârea 824/2023 din 28.06.2023. În Dosarul nr. 14246/3/2024(Hotarârea nr. 693/2024 din 30.05.2024) Tribunalul Bucureşti i-a respins si cererea lui Chelaru in care avea calitatea de “revizuent”. În Hotarârea din 1213/2024 din 16.10.2024 senatorului i se respingea si apelul, ca nefondat.
Ambiţios din fire, ca Nicolae Păun, senatorul Chelaru nu se lasa ci pe data de 07.09.2026, se va judeca în calitate de “petent” la Judecătoria Cornetu împotriva a patru reprezentanţi ai presei libere, în Dosarul penal nr. 11752/1748/2025. Obiectul dosarului este “plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP) 4905/P/2022” împotriva unor entitati ale presei libere. Chelaru doreşte să-i “pedepsească” mai precis pe jurnaliştii Oreste, Ceauşescu, Podul şi Realitatea TV, aşa cum dorea şi deputatul Păun să sancţioneze mai bine de 11 jurnalişti independenţi, preşedinţi de partide politice, jurişti şi alţi experţi, mediatori romi, urmasi ai Holocaustului sau simpli cetăteni din societatea civilă, in dosarele SLAPP nr. 23368/3/2023, nr. 21361/3/2025 (pronuntare 06.07.2026) nr. 43255/3/2024, nr. 43255/3/2024 (660/2025), nr. 39392/3/2024, nr. 35225/3/2025 (termen 10.09.2026) si altele.
De asemenea, pe data de 08.09.2026 acelaşi senator Mircia Chelaru apare că se va judeca la Tribunalul Ilfov, în calitate de intimat-pârât, pentru “partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial”, Dosarul nr. 13964/1748/2019 - din acest indiciu suplimentar, public, ne mai dăm seama şi de faptul că generalul Chelaru nu pare a fi un cap sănătos de familie tradiţională a României conservatoare, deşi face parte dintr-un partid politic care se laudă cu aceste valori strămoşeşti. Chelaru distruge imaginea politică a partidului AUR, iar conducerea partidului AUR poate că ar face mai bine să scape de această imaginea sa publică devastatoare. Întrebarea tradiţiei reale se pune astfel, cum toată lumea știe deja: Dacă nu ești cap de familie serios, dacă nu ești în stare să îți conduci propria ta familie, mai ales ca fost general al Armatei, atunci cum sa conduci drepturile fundamentale ale tuturor cetățenilor români, de toate etniile și cu toate rezidențele, în România și în afara ei?
Încă odată, se remarcă asemănările dintre profilul psiho-comportamental al senatorului Chelaru cu cel al deputatului practicant de SLAPP Nicolae Păun, care, deşi reprezintă romii în parlament (din oficiu si neales democratic) nu-i respectă pe aceştia ci îi trimite abuziv în judecată pentru a-i reduce la tăcere şi îi insultă public cu injurii rasiste intolerabile de tipul “ciori” “cioroi “ “excremente” etc. El îi mai amenință că-i «desființează în 30 de secunde».
și a dreptului la informație (art.10 CEDO, art. 20, 30-31 Constituție)
Cel mai probabil, senatorul Chelaru la fel ca deputatul Păun nu cunoaşte sau nu ia în seama prevederile art. 10 CEDO şi nici pe cele ale art. 30-31, 40 din Constituţia României, ci ei sunt practicanți de SLAPP, încercând să reducă la tăcere opinia publică prin abuz de instanțe civile și penale. Mai mult, România avea obligaţia să transpună în legislaţia naţională Directiva Europeană anti-SLAPP nr. 2024/1069 până la 7 mai 2026, în prezent statul nostru aflându-se în etapa standard de control pre-infringement / infringement timpuriu. În documentele oficiale România se scuză spunând că procesul de transpunere este în desfăşurare, doar că Senatul fiind camera decizională, practic nu s-a mişcat în timp util. De asemenea, ştiind foarte bine că data limită era 7 mai 2026, totuşi se mai precizează că “raportul Comisiei juridice este așteptat la data de 12 mai 2026” şi că “data dezbaterii finale în Senat nu a fost încă publicată”.
Important totuşi de clarificat că procesele abuzive de tip SLAPP din România, dezvoltate de politicieni corupţi contra presei libere şi a activiştilor independenţi, nu sunt admise de instanţe atât de mult cum s-ar crede, deoarece totuşi avem Codul civil (art. 11, art. 14, art.15, art. 21 raportat la art.10-11, 14 CEDO, art. 75, art. 1.169, art. 1.232, art. 1.270, art. 1.356 şi altele) precum şi Codul de procedură civilă (art. 3, 4, 6, 7, 8, 12 şi altele), pe lângă art. 206 și 208 din Codul penal – referitoare la amenințare și hărțuire. Tocmai de aceea, Păun și Partida au pierdut deja trei dosare abuzive (SLAPP) majore, in perioada 2023-2026 iar un al patrulea dosar se va pronunța pe 6 iulie 2026 (cauza Balaca). În România, așadar, se poate lupta împotriva abuzurilor fără o anumită directivă europeană. Dar și directiva este utilă, atât timp cât respectă drepturile fundamentale și chiar le sprijină.
Să nu uităm că, dacă nu erau luminile politice pro-umaniste din Europa, în România nu aveam astăzi «drepturile omului» nici măcar în teorie. Nu s-ar fi abolit teoretic nici măcar sclavia romilor pe vremea lui Kogălniceanu, dacă aceasta nu s-ar fi abolit prima oară în statele din Europa de Vest. România are nevoie de Europa să își redescopere propria umanitate, deoarece de secole ea se află pe mâinile unor conducători tiranici, fără empatie pentru poporul multi-etnic.
Sub influenţa unor personaje imorale, cercetate penal, anti-europene, la comisiile pentru drepturile omului din cele două camere ale Parlamentului României, numărul victimelor SLAPP si ale rasismului din România nu va putea decât să crească, afectând întreaga populaţie, iar România riscă să piardă procese în mod repetat atât la CEDO cât şi la Curtea Europeană de Justiţie, plătind despăgubiri victimelor din împrumuturi. Astfel, noi ca popor în loc să folosim fondurile publice pentru dezvoltarea României, vom fi obligaţi să le consumăm pe plata acestor amenzi, stabilite de străini împotriva statului “de drept” care admite de peste 30 de ani în funcţii-cheie nişte distrugători de drepturi fundamentale. Ei aduc statului pagube serioase, precum şi partidelor politice pe care le reprezintă şi cetăţenilor care sunt înşelaţi să voteze asemenea partide, fără să verifice cu mare atenţie ce bestii se află pe listele candidaţilor.
Riscurile cresc de la an la an, cu fiecare penal, incult, rasist şi tiran menţinut insistent în funcţii de stat – funcţii cheie pentru funcţionarea ordinii constituţionale, în raport cu lumea democratică europeană. România va trebui să aleagă, dacă se îndreaptă de facto şi de jure spre un regim bananier dictatorial, abuziv, extremist, sau spre o Europă bine reformată, curaţată de coruptie, care garantează Drepturile Omului. Pe hârtie, în lege, suntem în Europa, dar în ceea ce priveşte accesul cetăţenilor la prevederile legale, acest acces trebuie să fie din ce in ce mai practic şi nu iluzoriu. În acest sens, indivizi precum senatorul Mircia Chelaru şi deputatul Nicolae Păun nu ar trebui să fie în funcţii publice şi cu atât mai puţin în apropierea vreunei “comisii pentru drepturile omului” din vreun parlament sau guvern cu pretenţii pro-occidentale.
Ulterior condamnării deosebit de ruşinoase pentru Haina Armatei Române, Chelaru a luat masca “suveranistă” şi s-a băgat în politică lângă George Simion, un alt amic aparent de-al lui Nicu Păun, spre dezgustul alegătorilor onorabili. La data de 22 octombrie 2025, Simion era văzut participând la un eveniment scandalos, organizat de Grupul Păun. Mulți alegători romi și nu numai se întreabă dacă nu cumva amiciția dintre Simion și penalul Păun s-ar fi clădit la insistențele controversaților Peia și Chelaru, de la Partidul Neamul Românesc. Păun și Peia au fost văzuți susținând împreună candidatura lui Băluță (PSD) la ultimele alegeri pentru Primăria Capitalei. Chelaru și Ninel Peia (fost PSD) construiseră anterior un partid "al generalilor" numit “Neamul Românesc” (NR) – dar partidul nu a avut niciun succes, din motive evidente: poporul nu iubește generalii penali, nici pe cei suspectați ca ar fi tras în popor în 87-89, iar alegătorii, oricât de needucați formal ar fi, din instinctul cinstei, ei nu votează asa ceva.
Partidul NR pare acum gol, deoarece pe 20.08.2026 se judecă Dosarul nr. 20303/3/2026 prin care Ninel Peia și alții își construiesc un nou partid politic. Printre fondatori pare a fi și fostul consilier europarlamentar al Dianei Șoșoacă, Clement Sava un alt fugar de la partidul SOS. Acest partid, cel mai probabil, va fi contestat de mai multe organizații și persoane fizice.
Daca Chelaru ar fi avut la activ vreun "dosar eroic", dacă s-ar fi bătut cu vreun "monstru corupt" care dăunează vizibil intereselor naţionale, atunci toată lumea cinstita l-ar fi aplaudat. Însă motivele pentru care acest general a fost condamnat sunt unele dintre cele mai neonorabile, reprezentând o ruşine pe obrazul Armatei Române ca instituţie de prestigiu în lume. Extensia rusinii se vede acum la Senat, la o comisie mai degrabă iluzorie "de drepturile omului", unde oricum nu are ce sa caute.
Primit din neatenţie (sau de mare nevoie, de moment) în partidul AUR, generalul penal a continuat să îşi facă de cap şi nu s-a pocăit, nefiind recunoscător pentru a doua şansă la onoare, ci a fost surprins ţinând discursuri publice anti-diaspora, în stradă, în timpul campaniei din anul 2019, în care încerca să îşi ajute amicul Ninel Peia la candidatura la Preşedinţia României. Cei doi făceau parte din Partidul Neamul Românesc. În timpul acestei campanii, Chelaru era surprins pe stradă cum vorbea publicului cu convingere, explicând că diaspora nu ar mai trebui să aibă drept de vot, deoarece odată plecaţi din ţară (fie şi temporar) românii nu ar mai avea dreptul, în opinia generalului, la a avea o ţară. Aceste declaraţii au stârnit multe critici şi huiduieli, diasporenii amintind penalului că ei sunt principalul investitor de capital străin din România, aducând în ţara noastră miliarde de euro anual, din anii 90 (când se pleca ilegal) şi până astăzi.
Dar acela care vorbea despre interzicerea dreptului de vot a peste 7 milioane de români exilaţi nu era nimeni altul decât penalul Chelaru, pretendent fără drept moral la onoruri politice de stat, după o condamnare penală.
Partidul AUR ar trebui să-l retragă imediat pe Chelaru de la comisia pentru drepturile omului din Senat, scutind cetăţenii români din ţară şi din afara graniţelor de asemenea pericole. Desigur, la următoarele alegeri Chelaru nu ar mai trebui să fie văzut deloc pe vreo listă de candidaţi ai AUR, dacă acest partid tot pretinde că practică înaltele moravuri, încurajând onoarea naţională în rândurile tineretului. Chelaru nu are ce căuta la şcolile de vară ale AUR sau ale oricărui alt partid politic, din motive evidente.
_________________________
România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi implicit a recunoscut Curtea (CEDO) prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994 privind ratificarea Convenției și a protocoalelor adiționale la aceasta. Convenția a fost semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, iar România a devenit membră a Consiliului Europei (CoE) abia în anul 1993, ratificând această Convenţie aşadar în anul 1994, prin Legea 30.
Ulterior, în anul
1995, România a ratificat Convenția-cadru pentru protecția minorităților
naționale prin Legea nr. 33 din 29 aprilie 1995. Aceasta fusese încheiată de CoE la Strasbourg la data de 1
februarie 1995.
România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, prin Tratatul de Aderare 2005 La acel moment, Carta Drepturilor Fundamentale exista deja (proclamată în anul 2000), dar nu avea încă forță juridică obligatorie. Carta a devenit juridic obligatorie Statelor Membre odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la data de 1 decembrie 2009. România a ratificat Tratatul de la Lisabona prin Legeanr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona la 13 decembrie 2007.
No comments:
Post a Comment