Wednesday, November 12, 2025

Etnie v. Apartenenţă Etnică

Care sunt diferenţele dintre Etnie, Identitate etnică, Identificare etnică, Apartenenţă etnică şi Minoritate?  

Într-un context constituţional rigid, rămas puţin în urmă, în care termenul de „Organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale” poate însemna orice organizaţie a oricărui grup mic de interese, auto-identificat oricum îşi doreşte fiecare, fără a se referi în mod necesar la etnie, devine imperios necesar să definim corect termenii juridici de Etnie, Identitate etnică, Identificarea Etnică şi Apartenenţa Etnică şi Minoritate, într-un viitor proiect de lege.



(1) Înţelegem o Etnie ca pe un sistem social, spiritual şi cultural complex, rezultat al unei combinaţii unice în lume de elemente colective de natură antropogenetică, spirituală şi culturală, care a rezistat, pe acest pământ, cel puţin 1000 de ani. O etnie este o comunitate umană formată istoric, de-a lungul sutelor de ani, care nu aparţine doar voinţei omului unei singure epoci, ci a rezistat în timp, ai cărei membri împărtăşesc trăsături comune de origine, limbă, tradiţii culturale şi spirituale, valori şi mod de viaţă, generate pe parcursul ascendenţei şi independente de voinţa, alegerea sau meritul lor din prezent, sistem colectiv uman care generează conştiinţa unei apartenenţe comune şi diferenţierea faţă de alte grupuri umane.

(2) Înţelegem Identitatea Etnică reprezintând posesiunea prin moştenire a unei părţi semnificative dintr-o Etnie, de o manieră naturală independentă de voinţa, meritul sau alegerea moştenitorului.  Moştenitorul poate să aibă, sau poate să nu aibă conştientizarea parţială sau deplină a deţinerii unor calităţi etnice moştenite, transmise pe parcursul ascendenţei, prin continuitate istorică de cel puţin 1000 de ani. Constituţia actuală a României garantează dreptul natural la moștenire, la art. 46. In acest sens, identitatea etnică este o formă de moștenire completă (atât imaterială cât şi materială) a unei naţii/ naţiuni din interiorul unui popor multi-etnic, protejată prin principiul demnității umane și al egalității între cetățeni. Dreptul la moştenire  reprezintă un drept indisolubil, fiind legat de exercitarea libertății de conștiință, de expresie reală a autenticităţii personalităţii umane și de întărire în drept a principiului pluralismului politic şi diversităţii asociative, sprijinind statul modern european, în care viaţa şi demnitatea umană sunt prioritare, pedepsele cu moartea sunt interzise iar drepturile omului trebuie să primeze, în forme din ce în ce mai avansate, spre o civilizaţie umană superioară. De remarcat că personalitatea umană nu se reduce la a fi doar „cetăţean” (calitate oferită de un stat, la nivel administrativ, pentru a putea menţine liniştea şi ordinea publică, şi pentru a colecta taxe cu scopul realizării unei vieţi mai sigure pentru toţi) ci reprezintă un ansamblu de calităţi naturale moştenite, deosebit de complexe şi importanţe, împotriva cărora niciun om şi niciun grup mic de interese nu are dreptul să acţioneze în vederea distrugerii, alienării, sau schimbării în vederea sărăcirii de conţinut. Identitatea Etnică este fixă, ea nu poate fi fluidă şi nici nu poate fi aleasă opţional, deşi poate fi uneori ascunsă la nivel social, de către moştenitor. Ea nu îşi poate avea sursa într-un  obiect cultural sau politic modern, deoarece o etnie – la fel ca o identitate etnică - nu poate fi creată de o singură generaţie de filosofi, preoţi, politicieni, luptători, artişti, comercianţi sau funcţionari publici.

(3)  Înţelegem Identificarea Etnică în sensul unui proces tehnic riscant, care are la bază doar voinţa şi priceperea limitată a omului, prin care se evaluează/ se măsoară în totalitate sau parţial elemente care ţin de Etnie, cu scopul de a ataşa individului măsurat o etichetă/ etichetare care va servi unui anumit scop sau avantaj din punct de vedere politic, financiar, artistic, ştiinţific sau de orice altă natură. Identificarea etnică în scop financiar încalcă flagrant art.4 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (interzicerea sclaviei). Metodele de evaluare sau de măsurare a acestor elemente etnice din procesul de identificare etnică a unui individ pot fi variate şi prezintă un grad de risc deosebit de înalt, deoarece ele pot fi inventate de un grup etnic contra altui grup etnic cu scopul exterminării (genocidul) sau marginalizării sistematice în stat (rasismul structural) sau excluderii din participarea publică (rasismul cotidian practicat în presa mainstream), cu scopul – conştient sau nu - de a aliena şi a batjocori fiinţa umană ca obiect complex, creatură divină, sărăcind patrimoniul cultural şi spiritual al acestei planete. Identificarea Etnică include şi auto-identificarea, tot cu un anumit scop, sau dintr-o anumită necesitate, în baza unor criterii subiective, proprii sau spuse sau impuse de alţii, care pot fi mai mult sau mai puţin riguroase din punct de vedere ştiinţific.

(4)    Înţelegem Apartenenţa Etnică fiind relaţia de ataşare realizată în mod voluntar, natural sau, în anumite contexte istorice, impusă/ forţată.  Această ataşare poate avea motivaţii de natură culturală, spirituală, socială, politică sau economică, reflectând complexitatea raportului dintre persoană şi comunitate. Apartenenţa etnică poate fi dinamică sau fluidă, în măsura în care: i) un grup etnic poate integra membri noi prin procese de adopţie culturală sau asimilare, împărtăşind astfel o parte semnificativă din patrimoniul său material şi imaterial; ii) un individ sau un grup poate fi atribuit de către un stat sau o instituţie unei identităţi etnice care nu îi aparţine în mod autentic, având însă dreptul de a-şi revendica şi afirma liber propria identitate etnică veritabilă. Un exemplu contemporan relevant îl constituie declaraţia recentă a comunităţii rudarilor din România, care şi-a afirmat apartenenţa distinctă, desprinzându-se de clasificarea etnică anterioară la Etnia Romilor, stabilită acum ca neconformă cu identitatea lor istorică.

Vezi Declaraţia de la Rânca a Rudarilor adoptată la
Primul Forum al Românilor Rudari de Pretutindeni, 14-16 iulie 2025


Vezi NELM 2021


În final, despre „Minoritate”

Termenul de „minoritate” pare adesea construit strategic pentru a nu desemna în mod clar etniile, ci doar pentru a sugera că se referă la acestea. În realitate, el poate desemna grupuri mici de interese de orice tip. În vorbirea curentă, „minoritate” poate fi înțeleasă ca o simplă calitate statistică: un grup mai mic numeric, în comparație cu „grupul majoritar”, care este, la rândul său, adesea multi-etnic și cu multiple interese.

O „etnie minoritară” nu este același lucru cu un „grup minoritar”. Termenul de „etnie minoritară” a fost folosit în mentalul colectiv mai degrabă pentru a sugera o valoare inferioară a membrilor săi, uneori chiar ură rasială, bazată pe stereotipuri sociale consolidate și moștenite de-a lungul timpului. Constituția României precizează că „Exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români”, fără însă a defini juridic ce înseamnă o „minoritate națională” şi cum se poate ea identifica, în baza unor criterii precise, măsurabile ştiinţific.

În prezent, o persoană considerată „minoritară” ar putea fi o persoană transgender, o mamă surogat sau, în viitorul apropiat, chiar un robot avansat căruia i se acordă cetățenie și drepturi egale cu ceilalți cetățeni români. Exemplu robotului Sofia care a primit cetăţenie în anul 2017, în Arabia Saudită, este relevant. 

Astfel, în viitorul constituțional al statului de drept, unde unii cetățeni sunt încă percepuți greșit drept inferiori şi tratați abuziv ca „minoritari” – adică mai puțin importanți sau mai puțin valoroși – este nevoie de clarificări precise ale termenilor juridici.

În contextul identităților noi, fluide și moderne, apare întrebarea: unde se mai situează identitatea etnică, definită mai sus ca drept de moștenire, într-o lume care aplică nişte concepte vagi precum „minoritate națională” - nedefinită? Mai mult, la polul opus rasismului structural se află ceea ce se numește „discriminare pozitivă”, care în practică ajunge să fie aplicată doar sub formă de favoruri izolate, negeneralizabile pentru întregul grup „minoritar”.

Etnia – un produs multigenerațional, fix, specific și măsurabil științific – se confundă grosolan cu conceptul vag și artificial al „minoritei naționale”. Acest concept este atât de larg încât nu se referă neapărat la etnie, ci poate desemna orice grup mic de interese. Aplicat literal, ar putea conduce la situații absurde: potrivit art. 62 alin. (2) din Constituție, am putea avea în Parlamentul României deputați numiți din oficiu, nealeşi democratic, câte unul din fiecare grup mic de interese numit „minoritar”, inclusiv din grupuri auto-identificate ca adolescenți care se declară drept pisici sau câini, sau din aceia care apelează la intervenții chirurgicale pentru modificări organice, funcţionale şi plastice a naturii umane moştenite.

Vezi şi
Rezoluția Parlamentului European din 3 mai 2022 referitoare la persecutarea minorităților
pe motive de convingeri sau religie (2021/2055(INI))
 

Vezi şi
Declaraţia Hâdârilor

AMENDAMENTE
- LEGEA PARTIDELOR ART.8


 

 

 

 

 

No comments:

Post a Comment

Directiva UE anti-SLAPP

Directiva UE anti-SLAPP (UE) 2024/1069, adoptată la 11 aprilie 2024 și publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 16 aprilie 2024,...