De ce modificarea
Art.8 din Legea Partidelor este o necesitate în statul de drept vs. standardele CEDO & Carta Drepturilor Fundamentale a UE?
Deși există reglementări specifice (ex. Legea 334) privind finanțarea partidelor politice și campaniile electorale — separate de legea ONG‑urilor, care pun restricții privind donațiile sau sprijinul direct financiar unor candidați sau partide, Partida Romilor Pro Europa (PRPE) pare să fie o adevărată excepție, de decenii, inclusiv prin apartenența paralelă a liderului său (Nicolae Păun) la mai multe partide politice.
În aprilie 2024, Nicolae Păun a anunțat că Partida Romilor Pro‑Europa a semnat protocoale de colaborare electorală cu lideri locali ai PSD și PNL în mai multe județe, astfel încât comunitatea romă să susțină candidați PSD sau PNL la alegerile locale și pentru Parlamentul European din 2024.
(Legea 14/2003)
Vezi cum
liderul Partidei Romilor Nicolae Păun insultă romii din alte organizaţii cu apelativele „ciori” „cioroi” trimiţându-i „la ciordit” - (2023) în văzul a milioane de telespectatori,
Încă din anii ’90, Partida Romilor ocupă o funcție de "deputat al romilor" în Parlamentul României, fără alegeri democratice (zero competitori) și, totodată, liderul formațiunii Nicolae Paun face parte chiar în prezent din cel puțin două entități/ partide politice. Această situație intră în contradicție cu legea partidelor politice, cu prevederile constituționale (art. 1, 4, 6, 16, 35–40) și cu standardele CEDO (art. 3, 4, 10, 11, 14).
(Curtea a stabilit incetarea imediata a acordarii abuzive a statutului "de utilitate publica")
Astfel, având în vedere relevanța, prin excelență politică, a cauzei Cegolea contra României la CEDO, rezultă că modificarea Legii 14/2003 a partidelor politice se poate face numai în raport cu obligațiile recente impuse de CEDO României de a corecta majoritatea articolelor din OG 26/2000 (peste 60 de articole defecte din totalul celor 86). Mai jos, amendamente necesare cu privire la Art.8 din Legea 14/2003, ce impun dezbatere responsabilă și vot în parlament.
Conform formei actuale a Legii Partidelor Politice (nr. 14/2003), art. 8, un cetățean român nu poate face parte, în același timp, din două sau mai multe partide politice. Înscrierea unei persoane într-un alt partid constituie, de drept, demisie din partidul al cărui membru a fost anterior. La alineatul 4 al art.8 este necesar un amendament deosebit de important pentru etniile din România, în special pentru romii tratați abuziv de 3 decenii, deoarece lipsa de claritate a acestui text de lege a cauzat nereguli sistemice deosebit de grave, care trebuie să înceteze.
Alineatul actual 4 prevede: «Membrii organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale care înscriu candidați în alegeri pot face parte și dintr-un partid politic, având dreptul de a candida în condițiile legii.» Amendamentele sunt necesare pentru clarificarea practicii concrete a unui ONG-ist de a candida pe listele acelui partid politic, nicidecum pe listele (dealtfel neconstitutionale) ale asociațiilor/ fundațiilor/ ONG-urilor.
Modificarea alineatului 4 este necesară, de asemenea, în privința criteriiilor de identificare a «apartenenței la o minoritate națională», in sensul art. 6 si art. 46 din Constitutie si art. 4, 8, 14 CEDO, deoarece expresia actuală a textului de lege nu precizează ce înseamnă «etnic» – la nivelul măsurării științifice a moștenirii etnice garantate de Constituție la art.6, 46 – și nici care sunt unitățile de măsură sau criteriile de evaluare a acestui tip de apartenență. Astfel, etnia, din punct de vedere al legii organice (Legea partidelor, coroborată cu OG 26/2000), a devenit, de peste trei decenii, mai degrabă un artificiu promotor de funcții politice nealese democratic în stat, foarte simplu de uzurpat în defavoarea amplă a romilor autentici.
Art. 71 din Constituție stabilește incompatibilitățile de bază pentru parlamentari: nu poți fi deputat și senator în același timp, iar calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea altor funcții publice de autoritate, cu excepția membrilor Guvernului.
Aceasta confirmă faptul că Nicolae Păun își exercită funcția de autoritate unică (nealeasă democratic) a romilor din prisma guvernamentală, în timp ce angajații si apropiatii săi exercită represiune constantă, sistematică, asupra romilor din societatea civilă - inclusiv a romilor din partide politice. Orice voce critică legitimă este percepută de Nicolae Păun si de grupul organizat din jurul lui drept o "dezbinare" si o "trădare a liderului suprem" - care trebuie pedepsite.
Mai mult, trimiterea în judecată, abuziv, de către Nicolae Păun, a unor activiști romi 100% conservatori-tradiționali (autentici, protejați de art. 6, 20, 31, 46 din Constituție), cu scopul de a-i reduce la tăcere, a-i amenința, a-i intimida politic, a-i hărțui și inclusiv de a-i estorca de bani (solicitând sume disproporționate, de sute de mii de euro) prin procese de tip SLAPP, se încadrează nu doar în prevederile art. 283 (represiunea nedreapta) și art. 297din Codul penal, ci și în cele ale Legii nr. 535/2004 și art. 3, 4, 7, 8, 10, 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În structura statului, ca democrație constituționala, conform art. 1 alin. 4 din Constituție, nu poți face parte în același timp și din Guvern (executiv) și din Parlament (legislativ), cu excepția situațiilor în care ești membru al Guvernului – de exemplu, ești ministru in guvern dar poți fi și deputat sau senator in Parlament. Astfel, rolul în stat al lui Nicolae Păun este ilegal, neconstituțional și contrar standardelor CEDO (art. 8, 10, 11).
Pe cale de consecință, interpretarea eronată a art. 62 din Constituție, în favoarea exclusivă a Partidei Romilor, nu poate continua, mai ales în lumina confirmată de CEDO. Art. 62 alin. (2) menționează «o singură organizație», dar acea organizație nu poate fi numită de Guvern, ci trebuie stabilită democratic, conform legii, conform celorlalte prevederi constituționale și standardelor CEDO, adică prin alegeri democratice și în condiții de egalitate în drepturi (art.16), non-discriminare, (art.14 CEDO), cu respectarea dreptului de a alege (art. 36) și de a fi ales (art. 37) în cazul tuturor romilor și al tuturor organizațiilor rome înscrise în Romania.
Societatea civilă, prin definiție, este opusul executivului (guvernului) deci observatoare obiectivă și critică a guvernanților, iar aceasta include presa liberă, partidele neguvernamentale, partidele neparlamentare, sindicatele, ONG-urile, bloggerii și vloggerii independenți, podcasterii, precum și orice "influencer" (comediant, artist, manelist, sportiv etc.) sau cetățean critic de pe margine.
Astfel, acțiunile lui Nicolae Păun, ca reprezentant al societatii civile, cand el de fapt este in totalitate un reprezentant al Guvernului, reprezinta o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat. Mai mult, el se ocupa activ si de actiuni nu doar anti-democratice dar deja de unele care incalca foarte grav (in forme publice, continuate si agravante) prevederile Codului penal cum ar fi actiuni ilegale directe si prin interpusi de a fabrica și a răspândi informații false, a hărțui, a amenința, a viola viața privată a membrilor opoziției, a împiedica adunările publice, a spiona / a viola sediile profesionale ale organizațiilor din opoziție, a intercepta și a publica fără drept convorbiri telefonice ale membrilor opoziției etc.Clanul Paun Ameninta
Procese de Radicalizare


No comments:
Post a Comment