La data de 9 octombrie 2025, Uniunea Salvați România (USR) a transmis un comunicat de presă cu titlul „Proiect depus în Parlament: Căsătoriile forțate trebuie sancționate cu închisoarea!”
Deși tema abordată este una importantă, articolul USR prezintă o abordare mai degrabă redundantă şi populistă, pretinzând că aduce schimbări majore în Codul penal, deşi nu este adevărat. Codul penal deja prevedea, şi prevede în continuare interzicerea căsătoriilor între copii, exploatarea sexuală a copiilor precum şi sclavia şi violul între adulţi. În primul rând, USR nu a publicat textul întreg al propunrii legislative, ocolind dezbaterea publică, ci a prezentat-o „pe scurt” – de o manieră brutală, cauzând panică în societate. Neavând la dispoziţie proiectul de lege, unii aşa-zişi „lideri marcanţi” ai romilor deja cauzează tulburarea liniştii şi ordinii publice, speriind comunităţile cu interpretările lor eronate şi de asemenea planificând proteste ample, pe motive încă neclare, imprecise.
Citatul din Diana Buzoianu, în comunicatul de presă amintit mai sus, începe populist, panicos şi redundant: „Căsătoriile forțate trebuie sancționate cu închisoarea!” - ca şi cum doamna Buzoianu tocmai a descoperit roata, sau apa caldă. Dar se poate verifica faptul că actualul Cod penal deja prevede protecţia minorilor, interzicerea sclaviei, violului, exploatării sexuale a minorilor precum şi închisoarea pentru acest tip de abuzuri, de chiar până la 15 ani, în unele cazuri. A se citi de la art. 209 pana la art. 223 în Codul penal precum şi modificările aduse unor articole relevante, prin Legea 217/2023.
Aşadar, proiectul de lege Buzoianu-Manole – care nu a fost publicat încă, nu face decât să declare presei nişte propoziţii mai degrabă imature, insuficient explicate juridic, cum ar fi nişte aspriri de pedepse pentru nişte infracţiuni deja prevăzute de Codul penal, dar fără să arate precis ce anume.
Ce ar fi nou, față de actualul Cod penal, pare a fi faptul că Buzoianu și Manole s-au gândit cum să pedepsească magazinele de modă (care ar trebui să întrebe clienții la ce vor să folosească produsul cumpărat) și cum să sancționeze prestatorii de servicii horeca sau organizatorii de evenimente. Treburile principale ale acestor patroni nu ar mai fi să facă mâncare, să servească băuturi sau să cânte la evenimente, ci să întrebe mai întâi fiecare client plătitor ce vârstă au participanții și în ce calitate vor fi prezenți la eveniment. Practic, asta înseamnă că legea Buzoianu-Manole ar autoriza prestatorii de servicii artistice, horeca și de modă să obțină autorizații speciale care să respecte GDPR, prin care să poată verifica vârstele participanților la evenimente, precum și vârstele beneficiarilor cadourilor cumpărate de altcineva.
Să zicem că un client intră într-un magazin și cumpără o rochie de zână pentru fetița (sau băiatul) său de grădiniță, pentru un rol la serbare. Ce ar trebui să facă, practic, patronul? Să verifice certificatul de naștere al copilului care va primi costumul? Cum află patronul cine va fi copilul? Poate clientul doreşte să îşi îmbrace câinele cu acel costum. De unde să ştie patronul cui vinde şi cum va fi folosit acel produs? Orice client din orice magazin poate fi suspect de potenţial criminal, dar cum îl verificăm?
Poate că doamna Buzoianu are deja răspunsul la aceste întrebări, sau poate Florin Manole va veni cu explicații pentru patroni despre cum să procedeze – mai ales în contextul în care numărul locurilor de muncă bine plătite din România trebuie să fie în creştere.
De asemenea, în loc de limbajul juridic clasic, consacrat, inițiatorii proiectului de lege par să prefere să pretindă că se confruntă cu „analfabetism juridic”, dând mai degrabă impresia că ar dori să criminalizeze căsătoria clasică, inclusiv etapa premergătoare acesteia – logodna. Aceasta este o tradiție de mii de ani, practicată și astăzi, inclusiv în casele regale din Europa. A se logodi nu înseamnă a se căsători; logodna presupune o promisiune care poate deveni căsătorie mai târziu, sau se poate rupe înainte de a se împlini. Părinții care își logodesc tinerii urmăresc, astfel, compatibilitatea psiho-comportamentală dintre cei doi, iar după o perioadă de observație se trage concluzia dacă o căsătorie este sau nu posibilă. De precizat că, pe perioada logodnei, cei doi tineri nu își încep viața sexuală, pentru a respecta tradiția nunții și a menține respectul față de ritualurile culturale. Un alt motiv important pentru care mireasa nu este atinsă pe timpul logodnei este tocmai că logodna se poate rupe, iar căsătoria poate să nu aibă loc.
Așadar, a preveni o „căsătorie timpurie” imprecis definită, care se poate confunda prea uşor cu logodna, impune riscuri sociale majore. Prin impunerea unei legi neatent amendate, fără dezbatere publică, sub pretextul prevenirii unor abuzuri imaginare, în fapt poate rezulta interzicerea familiei clasice/ tradiţionale. Prin criminalizarea logodnei, precum şi prin a confunda logodna cu căsătoria, înseamnă a pune în pericol efectiv o tradiție legitimă și sănătoasă, a poporului român multi-etnic, ignorând complet ceea ce regăsim, despre om, în studiile de istorie, antropologie, etnologie, metafizică și religie. De asemenea, o astfel de lege, dacă ar fi adoptată prin iresponsabilitatea celor care ar vota-o, ar însemna că statul român ar fi expus la plata unor daune considerabile pentru miile de victime potenţiale, nu doar în contextul Art. 6 din Constituție (dreptul la identitate), ci și a mai multor articole din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: Art. 8 – dreptul la respectarea vieții private și de familie; Art. 9 – libertatea de gândire, de conștiință și de religie şi altele.
O asemenea lege ar criminaliza nu doar logodna în tradiţia romilor, ci şi logodna din tradiţia evreilor, musulmanilor, machidonilor din România şi a altor minorităţi. Aşadar, iniţiatorii acestei legi vor trebui să explice ce înseamnă, mai exact, „Libertatea” dorită de ei, în cazul familiei tradiţionale, în contextul libertăţii religioase şi al libertăţii de întrunire şi de asociere?
Iniţiatorii doresc să introducă termenul juridic de „căsătorie forţată” - pe un teren juridic deja ocupat legitim de concepte perfect aplicabile la realităţile statului laic, dar concomitent democratic şi care include dreptul fundamental la Libertate Religioasă. Tentaţia USR-ului a fost şi este să laicizeze statul la un nivel mai avansat de libertinaj, de aceea ei atacă familia tradiţională şi conceptele din jurul acesteia, cum ar fi drepturile părinteşti ale părinţilor naturali.
Întrebările supuse dezbaterii publice trebuie să cuprindă şi următoarele:
- Care ar fi rezultatul pe termen scurt, mediu şi lung, în societatea românească multi-etnică, al decăderii prea facile a părinţilor din drepturile lor părinteşti?
- Unde ajung minorii care sunt lăsaţi (mai rapid) fără protecţia legală a părinţilor lor biologici? Aceşti copii ajung cumva (mai rapid) în diverse „centre” pe care ni le poate explica mai bine doamna Gabriela Firea de la PSD, colegă de coaliţie cu doamna Buzoianu de la USR? ***Nu putem să trecem cu vederea fostul proiect de lege PL-x 145/2023 care a devenit „Legea nr. 156/2023 privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie” - modificată ulterior (Legea 65/2024 "Cota procentuală de finanțare de la bugetul de stat a centrelor de zi licențiate se diminuează progresiv, (...) în funcție de rata de succes în ceea ce privește menținerea copiilor în familie"...)
Este termenul „căsătorie forţată” cumva creat pentru a modifica, dubla sau dilua termenii juridici deja consacraţi din Codul penal, asociaţi deja cu pedepse cu închisoarea precum: „Sclavia” , „Traficul de persoane”, „Traficul de minori”, „Supunerea la muncă forțată sau obligatorie”, „Proxenetismul”, „Folosirea serviciilor unei persoane exploatate”, „Folosirea prostituției infantile”, „Violul”, „Actul sexual cu un minor”, „Coruperea sexuală a minorilor”, „Racolarea minorilor în scopuri sexuale”, precum şi „Hărțuirea sexuală”? Toţi aceşti termeni juridici (de la art. 209 până la art.223, cu modificările aduse prin Legea nr. 217/2023) deja acoperă şi problematica unor aşa-zise „căsătorii forţate” în înţelesul sugerat de USR.
Pentru o înțelegere corectă a proiectului de lege Buzoianu– Manole, este necesar să clarificăm mai întâi sensul unor termeni (concepte) folosite în mod impropriu precum „căsătorie”, „relație asemănătoare căsătoriei”, „forțarea minorilor” sau „căsătoria forțată”.
1. „Căsătorie” – implică, juridic, emiterea şi primirea unor documente de căsătorie care legitimează/ oficializează relaţia maritală dintre persoane care au vârsta legală de căsătorie împlinită. Nu se ia în considerare nici măcar căsătoria religioasă, la minori, deoarece preoţii nu au voie să oficieze asemenea ceremonii decât după ce se asigură că există un certificat de căsătorie de la starea civilă. Așadar, orice altă folosire a conceptului este improprie şi trebuie numită de fapt „infracţiune” cum este deja prevăzută de Codul penal, la articole specifice.
2. „Relaţie asemănătoare căsătoriei” – reprezintă orice relaţie de concubinaj, care nu este ilegală atâta vreme cât este respectată vârsta legală de consimţământ.
Vârsta legală de consimţământ la actul sexual este reglementată tot în actualul Cod penal. Tocmai pe această bază, deja existentă, este deja posibilă inclusiv convieţuirea cuplurilor gay din România, care pot purta şi ce haine îşi doresc, fără a fi pedepsite magazinele de modă. Vârsta de consimţământ legală înseamnă inclusiv că două persoane de acelaşi sex îşi pot dezvolta o „relaţie asemănătoare căsătoriei” – deci Legea Buzoianu-Manole dacă va exista, va trebui să definească inclusiv metodele legale prin care statul va controla casele tuturor cuplurilor, atât clasice cât şi gay, formate în sistem de concubinaj, şi să constate cu precizie orice formă de abuz, cum ar fi violul, violența domestică, tratamentele crude și inumane, obligarea partenerului de concubinaj să se prostitueze etc.
3. „Fetele minore” – fac parte deja din categoria persoanelor minore prevăzute în Codul penal actual. Persoana minoră este definită prin vârstă, nu prin sex. Asadar nu putem exclude băieţii minori din această ecuaţie, deoarece şi băieţii pot suferi abuzuri sexuale în cadrul unor cupluri de tip concubinaj, în condiţiile în care concubinajul este perfect legal, iar vârsta de consimţământ la actul sexual este clar precizată în legea actuală.
4. „Forţarea fetelor minore dar şi a femeilor adulte să se căsătorească” – iarăşi este o expresie care cauzează confuzie, deoarece, în primul rând, exclude băieţii de 16 ani şi bărbaţii de peste 18 ani, expunându-i pe aceştia la „convieţire forţată” , prostituare forţată şi alte multiple abuzuri. Tocmai de aceea, în actualul Cod penal există prevederea despre „Exploatarea unei persoane” fără a se referi la sex, precum şi prevederea „Exploatarea minorilor” care, iarăşi, se referă la vârstă şi nu doar la fete.
Logodna este o tradiţie, un ritual sacru, stabilit prin puterile religioase şi monarhice ale lumii, dintre cele mai luminate, reflectând o relație consensuală, inclusiv în statele europene cele mai dezvoltate — inclusiv în Marea Britanie — și nu una impusă sau negociată pentru avantaje politice ori materiale. A pretinde contrariul, și anume că logodna ar fi o practică impusă sau negociată, ar însemna că USR ar insulta, în mod nejustificat, actualele monarhii europene – inclusiv pe cele cu influenţă majoră în România.
Spre exemplu, în Marea Britanie, Prințul William și Catherine Middleton (Kate) s-au logodit în 2010, iar ulterior s-au căsătorit în 2011. În Luxemburg, Prințesa Alexandra de Luxemburg și Nicolas Bagory și-au anunțat logodna în 2022, iar căsătoria civilă a avut loc în 2023. În Spania, Regele Felipe al VI-lea și Letizia Ortiz Rocasolano și-au anunțat logodna în noiembrie 2003, iar nunta lor a avut loc în mai 2004. În Suedia, Prințesa Victoria și Daniel Westling au anunțat logodna în februarie 2009 și s-au căsătorit pe 19 iunie 2010.
Logodna, prin definiţie, atât în contextul monarhiilor lumii cât şi în satul românesc tradiţional, în ruralul profund, reprezintă o alianţă pozitivă, benefică societăţii, care presupune un acord de bunăstare nu doar între tineri ci şi între familiile acestora, asigurând o societate sănătoasă, sigură şi stabilă, din toate punctele de vedere. Sub privirile tuturor, şi odată cu bunele moravuri şi buna-credinţă împărtășite între familii, odată cu zestrea și moștenirea valorilor acumulate până atunci, individul nu mai este tentat să comită abuzuri ci să devină un membru sănătos, fericit şi responsabil al societăţii. Aşadar, familia clasică/ tradiţională are o valoare de securitate, prosperitate, pace şi linişte socială, această dinamică acţionând şi preventiv în contextul criminalităţii, bolilor cu transmisiune sexuală şi al divorţurilor şi copiilor bolnavi şi/sau abandonaţi.
Din analiza elementelor de mai sus și având în vedere că inițiatorii nu au publicat integral textul proiectului de lege, se poate concluziona că proiectul de lege Buzoianu–Manole nu aduce nimic suplimentar în protecția femeilor și a minorilor, protecție care este deja asigurată de actualul Cod penal. Dimpotrivă, inițiativa pare să aibă drept efect subminarea valorilor familiei tradiționale, fără a demonstra că ar propune un model mai eficient sau mai moral în locul acestora. Această inițiativă legislativă nu răspunde nici exigențelor democratice ale statului de drept modern (deoarece evită dezbaterea), şi nici valorilor conservatoare ale societății românești multi-etnice. Modelul socio-religios al căsătoriei nu poate fi impus într-o formă unică, dictată de o ideologie politică, deoarece există mai multe religii, iar libertatea religioasă este garantată de Constituție. Mai concret, indiferent de intențiile sale, niciun partid politic nu poate desființa sau substitui rolul religiei, fie la nivel global, fie în România.
Căsătoria poate fi înțeleasă în trei forme distincte, atât în drept, cât și în fapt:
(1) La nivel de stat, prin înregistrarea la starea civilă, atunci când partenerii au atins vârsta legală pentru a se căsători;
(2) La nivel religios, prin oficierea ceremoniei de către un cleric, după verificarea certificatului de căsătorie eliberat de starea civilă — pentru a se asigura că ritualul nu este săvârșit între minori;
(3) Sub forma concubinajului, fără intervenția statului sau a unei autorități religioase, cu condiția ca ambii parteneri să fi atins vârsta minimă legală de consimțământ. Această formă de conviețuire include și situațiile în care persoanele de același sex aleg să trăiască împreună, fără alte obligații sau restricții legale.
Prin urmare, orice relație sexuală între persoane care nu au împlinit vârsta legală de consimțământ constituie infracțiune, conform legislației penale deja în vigoare, iar orice abuz, exploatare a minorului, sclavie, trafic de persoană adultă sau minoră, sau viol asupra unei persoane adulte sau minore există deja in Codul penal (art. 209-223 C.p. + Legea 217/2023). În consecință, proiectul de lege Buzoianu–Manole se dovedește redundant, nefundamentat și lipsit de valoare adăugată reală, neaducând niciun progres juridic sau moral cu care inițiatorii s-ar putea mândri.
