Consecințe ale sfidarii CEDO

Consecințe ale neaplicării hotărârii CEDO în cauza Cegolea c. României

În cazul CEDO Cegolea v. Romania (cererea nr.25560/13), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat că statul român este obligat să adopte măsuri reparatorii urgente în domeniul protecției drepturilor fundamentale. Reclamanta, doamna Cegolea, a demonstrat, implicit, că România a încălcat dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului timp de cel puțin 25 de ani. Această încălcare a fost determinată de existența unei legislații profund deficitare privind regimul juridic al asociațiilor și fundațiilor (OG26/2000). 

Curtea a stabilit că măsurile reparatorii, conform legislației interne românești, trebuie implementate cât mai rapid, având ca termen de intrare în vigoare perioada anterioară alegerilor parlamentare din 2024 (vezi sursa1) (vezi sursa2) 

Cu toate acestea, România nu a respectat obligațiile stabilite de hotărârea CEDO. În loc să adopte măsuri efective, statul a depus formal proiectul de lege Plx 763/2023 menit să modifice OG nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, proiect care se află blocat la Camera Deputaților.

Deficiențele legislative acumulate în ultimii 25 de ani, precum și blocajele cauzate de lipsa adoptării cel târziu în 2024 a proiectului Plx763/2023, au consecințe extinse asupra societății civile și asupra întregului cadru al drepturilor fundamentale din România. Spre exemplu, în primele 6 luni ale anului 2025, au decedat cel puţin 3 tineri romi în condiţii care puteau fi prevenite.

Înainte de alegerile parlamentare din 2024, România ar fi trebuit să adopte noua lege a asociațiilor și fundațiilor. Respectarea obligațiilor CEDO și a principiilor drepturilor fundamentale ar fi garantat că nicio persoană – indiferent de afilierea sa la o asociație sau fundație etnică din România – să nu fie numită „deputat din oficiu” de către guvern, ci să participe în mod liber la alegeri democratice, alături de alte asociații etnice și partide politice, în conformitate cu legislația electorală generală. Totodată, nicio asociație etnică nu ar fi trebuit să dețină, încă din anul 2024, „statut de utilitate publică” acordat de guvern pe criterii ilegale/ discreţionare. Acest statut ar fi trebuit eliminat complet, întrucât menținerea lui creează un mecanism de exclusivitate care contravine standardelor stabilite de CEDO, cauzând dezordine socială, încălcarea flagrantă a drepturilor omului şi dezechilibrarea oricărei şanse de construcţie a unei democraţii constituţionale.

Cum a procedat statul român – respectiv guvernul, parlamentul și președintele în perioada 2023–2024? Aceste instituții au continuat, cu indiferență, să încalce standardele Convenției, ca și cum hotărârea CEDO din 2023 în cauza Cegolea v. România nu ar fi existat.

În decembrie 2024, statul român a încălcat flagrant hotărârea CEDO în cauza Cegolea v. România. Nu doar că a alocat, pe criterii contrare standardelor europene, aproximativ 8 milioane de euro asociației politice Partida Romilor Pro Europa, dar a și impus „din oficiu” numirea lui Nicolae Păun ca deputat neales al romilor în Parlament. Practic, guvernul a ignorat complet dispozițiile CEDO și a perpetuat mecanismul arbitrar de desemnare a reprezentanților minorităților, practicat în ultimii 25 de ani – o procedură contrară atât standardelor CEDO, cât și Constituției României.

Prin această numire abuzivă, romilor cu cetățenie română le-au fost încălcate multiple drepturi constituționale, inclusiv: dreptul de asociere (Art. 40), pluralismul și libertatea partidelor politice (Art. 8), dreptul la identitate (Art. 6), dreptul de a fi ales și de a vota (Art. 37, 36), egalitatea în drepturi (Art. 16), libertatea de exprimare (Art. 30), dreptul de petiționare (Art. 51), precum și alte drepturi prevăzute de Constituție. 

De asemenea, au fost încălcate numeroase dispoziții ale Convenției Europene a DrepturilorOmului, printre care: Art. 3 (interzicerea tratamentelor inumane și degradante), Art. 4.1 (interzicerea sclaviei și aservirii), Art. 5 (dreptul la libertate și siguranță), Art. 9–11 (libertatea de gândire, exprimare și asociere), Art. 13–18 (dreptul la remediu efectiv, interzicerea discriminării și limitarea abuzivă a drepturilor).

După ce, pe 12 februarie 2025, și-a preluat funcția (contrară standardelor CEDO) de „președinte” al unei comisii parlamentare pentru Drepturile Omului, din Camera Deputaţilor, atenția principală a lui Nicolae Păun nu s-a concentrat pe protecția drepturilor fundamentale, ci pe acțiuni profund imorale, împotriva cetățenilor considerați „prea vocali” în apărarea drepturilor fundamentale.

Astfel, Păun văzându-se „cu sacii în car”, a pornit o ofensivă ridicolă împotriva opozanţilor săi politici, prin metoda abuzului de drept procesual civil. Aşadar, la data de 27 februarie 2025 în Dosarul nr. 43255/3/2024, Nicolae Păun şi asociaţia politică Partida Romilor Pro Europa condusă de el cereau Tribunalului Bucureşti să interzică urgent (fără citare a victimelor!) dreptul la exprimare liberă a zece activişti pentru drepturile romilor. Cererea i-a fost respinsă ca inadmisibilă, cum era de aşteptat, iar ulterior apelul său (greu de înţeles) a fost respins de Curtea de Apel București ca nefondat, ladata de 13.05.2025.

Vezi şi
Motivarea Sentinţei Curţii de Apel Bucureşti

În loc să respecte legea, şi să accepte cu demnitate înfrângerea politică, în faţa romilor cinstiţi din România, deputatul neales al romilor nu s-a oprit, ci setea de răzbunare i-a crescut şi a început să-i inspire negativ pe cei mai mulţi dintre subalternii săi politici să comită, în forme continuate şi agravante, infracțiuni atât online cât şi fizice și administrative, împotriva opoziţiei, inclusiv împiedicareailegală a Protestului Romilor la Guvern (24 iunie 2025) și alte atacuri ilegale, în format tipic de grup infracţional organizat. 

Acțiunile Grupului Păun, imorale si ilegale, care aduc dezonoare romilor din Romania, au evidențiat şi evidenţiază, în continuare, modul în care un reprezentant politic neales democratic ci „numit din oficiu” poate submina drepturile fundamentale, în loc să le protejeze.

Vezi şi
Clanul Păun Ameninţă 

În acest context, se ridică o întrebare esențială: dacă drepturile omului în România sunt gestionate de „deputaţi numiţi” (nealeşi) cu astfel de comportamente, atunci ce șanse mai au cazurile deosebit de complexe, spre exemplu cazurile suspecte în care mor romii, să fie investigate și soluționate corect și imparțial?

            

Cazurile complexe Urziceni (februarie 2025) şi Jilava (iunie 2025) revelează cauze deosebit de grave şi de complexe, de Drepturile Omului. Din studierea acestor cazuri se revelează un pattern judiciar si medico-legal deosebit de negativ împotriva romilor din România, inclusiv negarea drepturilor fundamentale la viata, demnitate (art. 3 CEDO - interzicerea tratamente inumane si degradante) si proces echitabil (art.6 CEDO), conducând la decesul a minim trei tineri romi, doar în primele 6 luni ale anului 2025, în condiţii care puteau fi pe deplin prevenite.

Tolerarea unei prese de stat care alienează în mod invariabil identităţile victimelor la statutul de „clanuri” şi hrănesc ura publică împotriva romilor, rasismul anti-ţigănist din ce în ce mai aspru din societate, încurajat prin presa de stat, indiferenţa funcţionarilor statului şi neglijenţa acolo unde vine vorba de aplicarea corectă a legilor sau procedurilor, negarea dreptului victimei rome la legitimă apărare şi încadrarea sa la „tentativă de omor” în rechizitorii-tip, proceduri bizare (ilegale) de genul „şase luni minim în arest preventiv indiferent dacă eşti victimă sau agresor", neacordarea asistenţei medicale de urgenţă în cazuri de răni severe, plăgi deschise, fracturi etc supuse proceselor de infectare, cauzatoare de complicatii neuro-motorii pentru tot restul vieţii, alte tratamente crude şi inumane care pot conduce la handicapuri pe viata sau la decesul victimei în închisoare - cum este cazul lui Laurenţiu Duduianu, decedat în condiţii suspecte la penitenciarul Jilava, la începutul lunii iunie 2025. Încă se aşteaptă rezultatele anchetei, iar comisiile parlamentare de specialitate ar trebui să se implice în aflarea adevărului.   

Vezi şi

 Protest contra Armelor 15 iulie 2025

În cazul Urziceni, februarie 2025, există, de asemenea, întrebări importante cu privire la Drepturile Omului, care ar trebui să se discute în parlament, într-o comisie de anchetă specială, având în vedere că este vorba de minim 40 de romi implicaţi într-un rechizitoriu cel putin bizar (care criminalizeaza victimele atacului):

-      Care este criteriul juridic care justifică întocmirea unui rechizitoriu în care niciunei victime nu i s-a acordat încadrarea de „legitimă apărare”?

-       De ce există 40 de inculpaţi în cauză, deşi ar trebui să fie aprox. 20, deoarece jumătate din aceştia sunt în fapt victimele atacate la domiciliu (dupa ce li s-a refuzat ordin de protectie cerut anterior)?

-     De ce victimele au fost arestate preventiv și acuzate de „tentativă de omor”, în loc să li se recunoască dreptul la „legitimă apărare”, prevăzut la art. 19 Cod Penal şi să li se permită să asiste la funeraliile fraţilor lor ucişi în atac?

-    Care este legea prin care orice atacator sau victimă care prezintă răni deschise, sau fracturi, sau răni cauzate prin împuşcare, sau răni provocate de sabie, cuţit etc. să fie dus în celula de arest preventiv în loc să fie dus la serviciul urgentă al celui mai apropiat spital?

-      Care sunt motivele pentru care o parte din victimele ranite grav stau în arest preventiv la o închisoare de stat, cu asistenta medicala foarte deficitara, în aşteptarea procesului de judecată, în timp ce o parte din atacatorii neraniti stau în arest preventiv la domiciliu sau în alte condiţii mult mai confortabile?

-     O altă întrebare esențială se referă la rolul asociațiilor finanțate de stat pentru a activa în favoarea protecției drepturilor omului din România și, în cazul de faţă, al drepturilor romilor. Cum au reacționat aceste organizații?

-          Ce anchetă au făcut, sau intenţionează să efectueze Comisiapentru Drepturile Omului din Camera Deputaţilor şi Comisia pentru Drepturile Omului din Senat?

Situația impunea, şi încă mai impune necesitatea formării IMEDIATE a unei comisii parlamentare mixte de anchetă inclusiv la faţa locului, atât în cazul Jilava cât şi în cazul Urziceni (Poarta Albă), și o analiză a situaţiei deosebit de aprofundată și riguroasă, în raport cu prevederile constituţionale referitoare la Drepturile Omului şi cu aplicarea în România a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, având în vedere numărul mare de familii afectate și gravitatea încălcărilor constatate.