Thursday, July 3, 2025

Strategia Europeana 2021 - 2030

Strategia Națională de Incluziune a Romilor 2021–2030 este parte a unui cadru strategic european adoptat de statele membre ale Uniunii Europene, cu scopul de a promova incluziunea socială, economică și politică a persoanelor de etnie romă, dar și de a combate discriminarea și antigipsismul. Această strategie vine în continuarea eforturilor derulate între 2011 și 2020, însă aduce o viziune extinsă, mai ambițioasă și mai ancorată în realitățile sociale actuale. La nivel european, obiectivele urmărite se concentrează pe egalitate de șanse, acces la educație de calitate, locuri de muncă decente, servicii medicale adecvate, locuințe sigure, participare civică activă și combaterea tuturor formelor de discriminare.


În conformitate cu obligațiile europene, România a adoptat propria Strategie Națională pentru perioada 2022–2027, prin Hotărârea de Guvern nr. 560 din 28 aprilie 2022 (si Anexa din care se pot observa si studia institutiile responsabile de implementare). Acest document reprezintă angajamentul autorităților române de a acționa concret pentru reducerea decalajelor dintre populația de etnie romă și restul populației, urmărind o abordare integrată și coerentă. 

Strategia vizează, printre altele: 

  • Reducerea abandonului școlar în rândul copiilor romi - dar cu toate acestea se vehiculeaza cifra oficiala de cel putin 40.000 de copii care au abandonat timpuriu scoala, din motive usor de identificat in teren: cazuri de bullying rasial, cazuri de segregare rasiala in scolile primare raportate abundent din teren, clase primare de copii romi care nu beneficiaza de incalzire iarna - fiind inghesuiti in magaziile din spatele scolilor, scoli primare unde copiii romi au pauze diferite fata de ceilalti copii - pentru a nu interactiona, precum si cazuri ingrijoratoare in care inspectoratele scolare manifesta o dificultate/ lentoare complet nejustificata in a accepta/ facilita inscrierea copiilor romi la clasa zero sau clasa 1, cazuri in care scoala din apropierea domiciliului copilului refuza inscrierea copilului rom, trimitandu-l sa se inscrie la o alta scoala la peste 7 Km distanta etc;









  • Creșterea participării copiilor si tineretului rom la învățământul liceal și universitar - inca avem problema "locurilor cu dedicate" (pe baza "adeverintelor de etnie" complet ilegale) de care nici macar nu beneficiaza tinerii si copiii romi din medii puternic defavorizate, ci comunitatea vorbeste foarte tare ca aceste "locuri speciale" ar fi accesate doar pe baza de "spaga" si de catre tineri ne-romi, din familii ne-vulnerabile. Asta in conditiile in care UE spune ca "niciun fel de discriminare" nu este acceptabila in lege - adica nici cea negativa nici cea pozitiva. Un audit de calitate (etnica si economica) asupra originii beneficiarilor acestor "locuri speciale" din licee si universitati, din ultimii 20 de ani, ar rezolva misterul si ar servi ca studiu de impact al acestei politici de stat profund discriminatorii si generatoare de coruptie. 







Intr-un Raport al Univ. Bucuresti din 2023 regasim informatia ca "În România, acțiunea afirmativă pentru romi în mediul universitar apare pentru prima dată în anul universitar 1992-1993 și este introdusă de către secția de Asistență Socială a Universității București, fiind alocate un număr de 10 locuri pentru studenții romi. Din anul universitar următor, acțiunea este preluată și de alte catedre de profil din cadrul Universităților din Cluj, Iași, Timișoara, urmând apoi să fie implementată la nivel național."  Autorii raportului mai indică faptul că nu există o metodologie unitară pentru acordarea acestor adeverințe de etnie –fiecare organizație (pretins romă) aplică propriile reguli. Din raport mai reiese ca: 

- Recomandarea "de etnie" se bazează pe o declarație a candidatului, fără autentificare oficială a etniei 

- Interviurile variază: unele organizații sunt stricte, altele aproape automate sau simbolice

- Se evidențiază posibilitatea de abuz – dacă cineva vrea, pe baza unei discuții sumare (sau motivare prin posibila mita/ spaga sau alt "cadou", poate obține adeverința)

- Există pasaje in raport unde este descrisă o practică de „automatism” în eliberarea acestor documente, ceea ce creează suspiciuni de favoritisme, clientelism sau chiar tranzacții informale.


  • Facilitarea accesului la locuri de muncă prin măsuri de sprijin și calificare profesională (nici nu s- a mai pus problema, dupa scandalul calificarilor fictive din anii 2010-2013-2016 (vezi raport DNA)

  • Îmbunătățirea accesului la servicii medicale și sociale - nu a existat si nu exista o imbunatatire, iar starea de izolare profunda a "coloniilor" precum si absenta oricarei asistente medicale si sociale in conditii de carantinare, in perioada pandemiei, vorbesc de la sine. Oamenii s-au ajutat intre ei, asa cum au putut, ca si cum nu exista nicio "strategie" europeana sau nationala. Mai sunt 2 ani pana in 2027 la finalul "strategiei" si nu se vede decat dezastru umanitar in teren!

  • Rezolvarea situațiilor de locuire precară - nu doar ca aceasta problema nu s- a rezolvat, dar autoritatile nationale si locale par determinate chiar sa inrautateasca starea locuirii romilor nevoiasi din Romania, prin planuri de demolare (ex. Ploiesti) sau de evacuare fortata (ex. Botosani) fara solutii alternative, combinand aceste masuri inumane si ilegale cu amendarea oamenilor strazii (dupa ce tot ei ii arunca in strada) si amendarea mamelor din Ghetoul Profund ca isi intind hainele spalate de mana la uscat (sarma cu rufe a ghetoului vazandu-se "urat" din tren).





Art. 6 din Constituţia României (Dreptul la identitate) prevede următoarele: (1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.

Art.6 alineatul (2) este, aşadar, consistent şi binevenit în raport cu Art.4 din aceeaşiConstituţie: (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi. (2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

În Convenţia-Cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale (1995, Consiliul Europei) România a ratificat următoarele prevederi: 

„...Considerînd că tulburările istoriei europene au arătat că protecţia minorităţilor naţionale este esențială pentru stabilitatea, securitatea democratică și pacea Continentului; Considerînd' că o societate pluralistă şi cu adevărat democratică trebuie nu numai să respecte identitatea etnică, culturală, lingvistică și religioasă a fiecărei persoane aparţinind unei minorităţi naţionale, dar şi, deopotrivă, să creeze condiţii corespunzătoare, care să le permită să îşi exprime, păstreze şi dezvolte această identitate; Considerînd că instaurarea unui climat de toleranţă şi dialog este necesară pentru a permite diversităţii culturale să reprezinte o sursă, dar şi un factor, nu de divizare, ci de îmbogăţire a fiecărei societăţi; (...) 

Articolul 3. 1. Orice persoană aparţinînd unei minorităţi naţionale are dreptul să aleagă liber dacă să fie tratată sau nu ca atare, nici un dezavantaj neputind rezulta dintr-o asemenea alegere ori din exercițiul drepturilor legate de aceasta. (...) Articolul 4. 1. Părţile se angajează să garanteze fiecărei persoane aparţinind unei minorităţi naţionale dreptul la egalitate în faţa legii şi la egala protecție a legii. In această privință, orice discriminare bazată pe apartenenţa la o minoritate naţională este interzisă. (...) 

Articolul 5.1. Părţile se angajează să promoveze condiţiile de natură să permită persoanelor apartinînd minorităţilor naţionale să îşi dezvolte cultura, precum şi să îşi păstreze elementele esenţiale ale identităţii lor, respectiv religia, limba, tradițiile şi patrimoniul lor cultural

2 (...) Părţile se vor abţine de la orice politică ori practică avînd drept scop asimilarea persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale contra voinţei lor şi vor proteja aceste persoane impotriva oricărei acţiuni vizînd o astfel de asimilare; Articolul 

6. 1. Părţile vor încuraja spiritul de toleranţă şi dialogul intercultural şi vor lua măsuri efective pentru promovarea respectului reciproc, înţelegerii şi cooperării dintre toate persoanele care trăiesc pe teritoriul lor, indiferent de identitatea etnică, culturală, lingvistică ori religioasă a acestora, îndeosebi în domeniile educaţiei, culturii şi al mijloacelor de informare. 2. Părţile se angajează să ia măsuri corespunzătoare pentru a proteja persoanele care ar putea fi victime ale ameninţărilor sau actelor de discriminare, ostilitate sau violenţă, datorită identităţii lor etnice, culturale, lingvistice sau religioase.”

Nu în ultimul rând, relevante pentru cum au fost şi cum încă sunt trataţi romii din România devin următoarele norme legale:

  • Codul penal al României, Capitolul VII - Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile, Articolele 209-2017 ; Art.283 - Represiunea nedreaptă (Infracțiuni contra înfăptuirii justiției) precum şi Art. 297 – Abuzul în serviciu

  • Legea nr. 535/2004 a României privind prevenirea şi combaterea terorismului

  • Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale, Art. 6 şi 7 – Genocid şi Crime Împotriva Umanităţii.


Între timp, copiii romi, provenind din sărăcia extremă a României ghetoizate, sunt obligați să comită infracțiuni în Franța și în alte state europene, acesti copii fiind exploatați de catre traficanți adulți necunoscuți, care îi recrutează din România, îi transportă și îi cazează peste hotare în acest scop. Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane rămâne, aparent, complet adormită ca și cum nu ar exista. Website-ul acesteia pare, de asemenea, defect, chiar și la secțiunea „Organigramă”.



Vezi si articolul

Vezi si raport FRA din 2016:
Sondaj cu privire la romi – Date pe scurt p.35:
"În România (...) peste 93 % dintre romii cu vârste între 18 și 24 de ani
nu au absolvit învățământul secundar superior"

In 2022, Raportul SPACE I scria ca România este una dintre țările (după Andorra și Suedia) care a înregistrat creșteri ale efectivului de persoane private de libertate, în anii 2020-2021 (cu 6,6%) si cu un scor de pana la 25% mai mare decat media Uniunii Europene.


Vezi si lucrarea guvernului intitulata
rândul minorilor și tinerilor care execută o măsură educativă, cu accent
pe persoanele de etnie romă și alte grupuri vulnerabile"

- folosind fonduri norvegiene, ca si cum fondurile UE
(mult mai consistente si mai bine aliniate Strategiei) nici nu ar exista! 

La o simplă căutare pe portalul dedicat proiectelor europene, identificăm un singur proiect activ legat de incluziunea romilor: RomaPlatformEL desfășurat în Grecia. Este un proiect cu buget modest, cu termen de finalizare în septembrie 2025, având ca obiectiv principal „sprijinirea punctelor naționale de contact” și, desigur, facilitarea „dialogului public și cooperării reciproce în vederea consolidării politicilor între toți actorii relevanți pentru monitorizarea și implementarea Strategiei Naționale de Incluziune a Romilor 2021–2030”. 

Dacă situația din Grecia reflectă realități similare cu cele din România, este de temut că acest „dialog” va rămâne închis în cercurile instituționale ale executivului, excluzând în mod sistematic vocile si opiniile sau propunerile de proiecte din societatea civilă romă autentică. Mai grav, există riscul ca activiștii romi să fie nu doar ignorați, ci chiar supuși unor forme de represiune nu doar simbolică ba chiar instituțională. Deși proiectul se apropie de final, nu este disponibil niciun livrabil public, nici măcar un raport intermediar – un semnal îngrijorător privind transparența și impactul real al acestui demers, finanțat din fonduri publice europene în valoare de 176.344,56 €, provenite din taxele si impozitele cetățenilor statelor UE.

Vezi si


Raportul din 2023 arată că supraaglomerarea din penitenciarele din Romania reflectă probleme sistemice, precum o dependență excesivă de pedepsele privative de libertate, proceduri judiciare lente, birocrație ineficientă și o lipsă de alternative la încarcerare. Se evidențiază asadar ineficiența sistemului național de probațiune. Cu peste 120 de deținuți la 100 de locuri disponibile in penitenciare, România înregistrează o aglomerare semnificativă (media europeană fiind de 100), ceea ce ne situează printre țările cu cele mai supraaglomerate penitenciare. Cu toate acestea, proporția relativ redusă a persoanelor aflate în arest preventiv (doar 12,1% din populația penitenciară, față de o mediană europeană de 25%) poate sugera fie o practică judiciară mai prudentă în utilizarea detenției preventive, fie o durată prelungită și supra-birocratică a procedurilor judiciare, care conduce in final la un număr ridicat de condamnări definitive și sentințe privative de libertate. Totuși, în absența unui sistem eficient de sancțiuni alternative (cum ar fi reforma sistemului national de probatiune si eliberari conditionate precum si reforma sistemului national de asistenta sociala) și a unor politici penale orientate spre reabilitare, această aparentă reținere în utilizarea detenției preventive nu se traduce neapărat într-un sistem mai uman, mai "milos" sau mai eficient. 

Implementarea strategiei europene presupune colaborarea dintre autorități centrale și locale, organizații neguvernamentale, lideri ai comunităților rome și instituții europene. In realitate, in Romania vedem doar agentiile prin excelenta guvernamentale cum ar fi cei trei "parteneri" ANR, CNCR si Partida Romilor in marele proiect national "Caravana Culturala Romi pentru Romania" - un turneu de manele comerciale cu iz puternic electoral, derulat in perioada 2023-2024) - precum si alte sinecuri care ocupa spatiul public (atat pe cel guvernamental cat si pe cel neguvernamental, in mod ilegal si neconstitutional) si consuma fondurile publice ale romilor fara a se vedea ceva pe urma lor. 

Mai nou, vedem ca Agentia Nationala pentru Romi (ANR) se dezvolta cu o noua strategie, si anume Strategia Antisemitism 2024-2027, probabil avand ceva timp  liber si fonduri la dispozitie, dupa ce a implementat cu succes strategia pentru romi.



Din cauza ca toate fondurile operationale au fost monopolizate in jurul executivului (guvernului), aruncand pe margine organizatiile cu adevarat neguvernamentale, care ar fi putut asista in teren, s- a ajuns la situatia masurabila nu doar sa nu se mai "implementeze" nimic, ba chiar sa se lucreze impotriva interesului public, precum si impotriva unei bune reputatii a guvernantilor (aceasta afectiune cronica simtindu-se destul de mult la ultimele alegeri). 

Totodată, documentul "strategiei" include un asa-zis sistem de monitorizare și evaluare a progreselor, precum și "mecanisme consultative" (teoretice) menite să asigure participarea reală și eficientă a romilor în toate etapele procesului. In realitate, se mai face cate o adunare de 2-3 zile pe la Sinaia, la spa, unde cu chiu cu vai guvernantii reusesc sa convinga cate o mana de romi indaratnici sa participe (cu mare greutate, chiar daca au totul platit si au chiar au "voie" sa isi aduca sotiile, copiii, iubitele etc. la distractie).



Spre deosebire de strategiile anterioare, actuala „viziune” este cea mai ridicolă dintre toate, deoarece, la nivel teoretic, nu se mai limitează la ideea de „integrare” (care deja reprezintă o insultă la adresa romilor), ci încearcă să recunoască „drepturile egale” ale romilor ca cetățeni — deși Articolul 4 din Constituția noastră stipulează clar că toți cetățenii sunt egali, indiferent de etnie. Mai mult, pune un accent artificial pe „responsabilitatea comună” și pe necesitatea unei „schimbări de mentalitate” în relația dintre stat și minoritatea romă.


În ansamblu, Strategia Națională de Incluziune a Romilor 2021–2030 si-ar dori sa semnaleze o "tranziție de la politici reactive la o abordare strategică, centrată pe demnitate, participare și justiție socială", fiind un instrument esențial pentru construirea unei societăți mai echitabile și mai incluzive în România și în întreaga Europă. Cu toate acestea, vedem ca la CEDO in cazul Cegolea v. Romania se constata prin decizie la cel mai inalt nivel ca, in tara noastra, OG 26/2000 este, de 25 de ani, contrara Drepturilor Omului, iar deasupra tuturor, pentru a marca lipsa demnitatii guvernului in fata romilor din Romania, privilegiatul de guvern Nicolae Paun a inceput sa dea in judecata romii, in dosare abuzive individuale si colective, motivate politic, exercitand represiune nedreapta asupra activistilor care declara ca si-ar dori o schimbare spre normalitate si normalizarea statului de drept. 



Proiectul ASIST - PLUS (extras mai jos) precum si alte proiecte similare sunt lucrate
si prezentate inca din anul 2023, insa nu pot obtine finantarea necesara
in vederea implementarii.



Vezi si

În ceea ce privește sărăcia extremă, Fondul Social European Plus (FSE+) reprezintă principalul instrument financiar al Uniunii Europene destinat investițiilor în oameni și sprijinirii aplicării "Pilonului european al drepturilor sociale". Pentru perioada 2021–2027, FSE+ dispune de un buget considerabil de 142,7 miliarde EUR și "va continua să joace un rol esențial în susținerea politicilor Uniunii în domeniile sociale, ocupării forței de muncă, educației și dezvoltării competențelor". Totodată, fondul sprijină, teoretic, "implementarea reformelor structurale necesare la nivel național și local, contribuind astfel la reducerea inegalităților, combaterea excluziunii sociale și promovarea incluziunii active a grupurilor vulnerabile, inclusiv a celor afectate de sărăcie severă".

Așadar, fonduri există. Însă rămâne întrebarea esențială: de ce nu ajung ele acolo unde este cea mai mare nevoie? De ce nu sunt alocate în mod real și eficient către zonele cele mai afectate din România, Franța și alte locații din UE unde se cunoaște criza umanitară?

Pe site-ul oficial al Uniunii Europene regăsim un posibil răspuns: aceste fonduri "sociale" sunt distribuite în format de „structurale”, adică pot fi accesate doar prin intermediul Ministerului Fondurilor Europene (sau echivalentul acestuia) din fiecare stat membru. Cu alte cuvinte, ele sunt absorbite doar de guverne si nu pot fi accesate direct de ONG-uri sau instituii publice apolitice.


„Uniunea Europeană va investi 7,3 miliarde de euro prin FSE+ în România pentru a îmbunătăți accesul la ocuparea forței de muncă – în special pentru tineri – la educație de calitate și incluzivă, la formare și dezvoltarea de noi competențe, pentru a promova incluziunea socială și a extinde accesul la servicii de sănătate. FSE+ va sprijini modernizarea serviciului public de ocupare din România, crescând accesibilitatea și eficiența acestuia. Fondurile vor contribui la crearea unei piețe dinamice a muncii pentru toți, cu accent pe grupurile vulnerabile. De asemenea, vor susține proiecte de antreprenoriat social și vor promova consolidarea capacității partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile.”

Și totuși, în realitate, ghetourile din România nu doar că persistă, ci se adâncesc și se extind – migrează, odată cu sărăcia, și în Franța, și în alte colțuri ale Europei. Pata Rât continuă să existe, la fel și cartierele Dallas, Ferentari, pirițele toxice de la Baia Mare, orașul de carton de la Aninoasa, precum și alte peste 20 de comunități profund marginalizate, ignorate de decenii. 

Discrepanța dintre promisiunile frumos formulate în documentele oficiale și impactul real din teren este dureroasă și evidentă. Fără o voință politică autentică, fără transparență în alocarea fondurilor europene și fără implicarea directă a comunităților afectate în conturarea și aplicarea soluțiilor, aceste sume colosale riscă să se irosească în birocrație, clientelism și proiecte sterile, fără viziune și fără efect concret.
































No comments:

Post a Comment

Nicolae Păun Minte Presa

La data de 26 august 2025, publicaţia ziaruatac.ro a publicat un material   în care se aduc unele daune asupra imaginii, onoarei, dreptului...