Paun are dosar penal la PICCJ

Pe 14 februarie 2026, deputatul Nicolae Păun a transmis o "scrisoare deschisă" adresată procurorului general Alex-Florin Florența și ministrului de interne Cătălin Predoiu, solicitând autorităților „identificarea unor soluții pentru stoparea calomniilor și insultelor din mediul online”, potrivit unei relatări publicate de Mediafax.

Demersul deputatului are loc într-un context tensionat, în care în spațiul public sunt menționate mai multe dosare penale care ar viza membri și angajați ai asociatiei politice pe care o conduce de decenii, Partida Romilor Pro‑Europa, precum și alte persoane din anturajul parlamentarului. De asemenea, potrivit unor informații directe de la victime, cel putin un dosar penal în care apare numele deputatului Paun, încadrat la art. 206 Cod penal („amenințare”), a fost deja transmis de la un parchet din Bucuresti spre competentă solutionare către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ). Acest lucru presupune ca doar PICCJ, conform legii si in baza probelor de amenintare, poate solicita ridicarea imunitatii parlamentare lui Paun si inceperea anchetei penale. 

Asociaţia politică Partida Romilor Pro-Europa a formulat, începând din anul 2023, multiple acțiuni în instanțele civile împotriva unor activişti romi şi altor membri ai opoziţiei, urmărind reducerea la tăcere a acestora precum şi estorcarea lor de sume de bani fabuloase, invocate drept „daune morale” în urma criticilor democratice, pe care membrii Grupului Păun le numesc „trădare”, „denigrări” sau „calomnie”. Victimele acestui grup organizat acuză că asociaţia politică PRPE foloseşte procedurile de instanţă civilă în mod abuziv, pentru a avea câştiguri băneşti suplimentare de pe urma victimelor, în contextul în care deja se bucură de 8 milioane de euro anual de la statul român, drept subvenţie (chiar dacă PRPE nu este aleasă democratic, precum partidele politice obligate prin lege să practice democraţia). 

Citeste Foaia de Ziar pe Fb

Vezi si articolele
Paun si Judecata Tiganeasca
Revizuirea Dosarului Paun contra Balaca
Noi Dezvăluiri în Cazul Balaca

Nicolae Păun susține in unele dosare civile contra activistilor romi că ar fi ținta unor "campanii de denigrare" / sau calomnie și afirmă că aceste acțiuni i-ar fi provocat "daune morale" și dureri psihice (desi in cele mai multe cazuri nimeni nu a depasit limitele libertatii de expresie definite in art.75 din Codul civil si art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.) 

Dupa cel putin doua astfel de procese SLAPP in care cererile lui Paun au fost respinse drept inadmisibile si nefondate, deputatul nu doar ca a continuat presiunile in instanta civila (2023-2025) ci in anul 2026 exagereaza si mai mult. El solicită chiar intervenția procurorului general si a ministrului de interne pentru a impune un fel de Militie Politica dorita de Paun, evident necesara lui si care sa limiteze ceea ce el consideră a fi abuzuri în mediul online. In fapt, Paun nu pare a fi capabil sa accepte, in ruptul capului, ca exista democratie in Romania - descrisa explicit atat de Constitutie, legi nationale subsidiare cat si de tratate internationale la care Romania este parte. Deputatul nu poate sa inteleaga o realitate mai dificila din lumea politica a statelor democratice, si anume ca  fiecare om politic trebuie sa accepte criticile democratice din partea cetatenilor platitori de taxe si impozite, care-i platesc lui salariul de deputat.

Printre cetatenii trimisi represiv in judecata civila de catre Paun Nicolae si asociatia PRPE pe care oconduce de decenii, doua instante de judecata importante din Romania (Tribunalul Bucuresti respectiv Curtea de Apel Bucuresti) au constatat ca doar doua persoane din zece era posibil sa-si fi depasit limitele libertatii de exprimare, iar una din cele doua exceptii este chiar un membru al Partidei Romilor din Constanta. Asadar, opt din zece cetateni sunt doar hartuiti (trimisi in judecata in mod repetat, pe tipar SLAPP + art.12 alin.2 cpc) - tehnici de represiune practicate de Paun Nicolae prin accesul la institutii publice si chiar prin instrumentalizarea politica a Justitiei. 

Vezi si articolul:
 "Nicolae Păun,  a semnat documentul de adeziune la PUSL. Acesta va merge în campania electorală alături de președintele executiv al Partidului Umanist Social Liberal, Cristian Popescu Piedone. Este pentru prima data când Nicolae Păun semnează un document de adeziune politică. Acesta își va păstra în continuare calitatea de președinte al Partidei Romilor la nivel național."

Abuzurile "oficializate" prin insitutii publice ale lui Paun se stiau demult, dar au devenit mai vizibile in anul 2023 cand el a actionat abuziv contra drepturilor fundamentale mai intai ale romului traditional Balaca Didinant din Ploiesti, fost membru al PRPE, apoi ale altor romi traditionali. Aceste abuzuri contra activistilor romi continua in forme complexe, continua sa se agraveze, fiind dublate de amenintari si filaj politic ilegal din partea subalternilor lui Paun Nicolae - care actioneaza ca o militie politica personala, ilegala in statul de drept, nepermisa de art.40 alin.2 din Constitutie si nici de Legea 535/2004. O parte din acesti apropiati ai deputatului sunt suspecti in diverse dosare penale pentru fapte precum constituire de grup infractional organizat, impiedicarea adunarilor publice, santaj, hartuire, amenintare, violarea vietii private, instigare publica la ura si discriminare si alte infractiuni prevazute de Codul penal si tratate internationale.

Vezi si articolul despre

Păun şi Procesele SLAPP contra Romilor
Strategic Lawsuits Against Public Participation
(Procese Strategice Impotriva Participarii Publice)

Totodată, în intervenții publice recente, inclusiv pe rețelele sociale, deputatul și-a exprimat regretul față de eliminarea infracțiunilor de insultă și calomnie din noul Cod penal - sugerand ca daca ar mai fi existat aceste articole le-ar fi folosit fara ezitare impotriva liberei expresii a activistilor romi in spatiul democratiei - și a confirmat că a inițiat acțiuni în instanță, pe cale civilă (fiind singura solutie disponibila), împotriva unor cetățeni pe care-i consideră responsabili de "afirmații defăimătoare" sau "calomnioase". Cu toate acestea, în cel puțin două astfel de procese civile s-a stabilit că afirmatiile critice nu erau nici pe departe defăimătoare ci se încadrau în limitele libertății de exprimare garantate de art. 30–31 din Constituție, art. 75 din Codul civil și art. 10 CEDO. 

Afla de ce, Cum si cu Cate Eforturi
Calomnia şi Insulta au fost Eliminate din Codul penal
(pentru a permite democratiei sa intre in Romania si a face posibila integrarea Romaniei in UE)

În dezbaterea publică, se cunosc deja decizii definitive de respingere a cererilor deputatului in instanta, una ca inadmisibilă, prin decizia Tribunalului București, iar alta ca nefondată, prin hotărârea Curtii de Apel București.  Aceste decizii au fost si sunt invocate de membrii societății civile ca argument în sprijinul dreptului la liberă exprimare și al legitimității criticilor aduse persoanelor publice. Cu toate acestea, deputatul Păun insistă, practic, că ar avea nevoie de o Miliție Politică împotriva activiștilor si incepe sa faca "scrisoroi deschise" la procurorul general si la ministrul de interne, chiar de Ziua Indragostitilor (Valentine's Day, 14 februarie 2026), imaginandu-si ca activistii se vor speria si vor accepta reducerea la tacere in mod ilegal. 

Vezi Sursa:
Portalul Instantelor de Judecata, Tribunalul Bucuresti,
Dosar nr. 43255/3/2024, Hotarare 274/2025 din 27.02.2025

Vezi Sursa:

Portalul Instantelor de Judecata, Curtea de Apel Bucuresti, Dosar nr. 43255/3/2024 (660/2025), Hotarare Definitiva  413/2025 din 13.05.2025

Până în prezent, autoritățile judiciare — în special PICCJ — nu au făcut publice detalii oficiale privind evoluția cercetărilor penale demarate împotriva Grupului Păun (sau grupurilor conexe/ satelite deja judecate la diverse tribunale din tara pentru infractiunea de Constituite de grup infractional organizat - art.367 C.p.) in perioada 2020-2026, iar principiul prezumției de nevinovăție rămâne aplicabil până la soluționarea acestor cauze complexe, cu cateva zeci poate chiar sute de complici. Acest principiu al prezumtiei de nevinovatie se aplică în toate situațiile aflate în curs de investigare sau in curs de judecare; însă, în cazul de față, avand in vedere ca infracțiunile de grup continuă și se agravează de la o zi la alta, nu putem ignora totodata drepturile victimelor. În aceste condiții, se impune concomitent și exercitarea dreptului victimelor la strigăt public în fața acestui flagrant continuat (conform art. 293 din Codul de procedură penală), precum și a dreptului la legitimă apărare.

Aceste abuzuri continuă și se agravează constant cel puțin din 2011-2015, iar publicarea Comunicatului DNA din anul 2026 menționează existența a peste 7.000 de victime (beneficiari fictivi in proiecte europene fictive). După clasarea acestui dosar la DNA, fără a fi judecat, Florentina Rotariu (fost manager al Partidei Romilor) a fost trimisă în judecată de PRPE pentru „delapidare”, fiind acuzată că a folosit fonduri ale Partidei Romilor pentru plata unor case de avocatură, în scopul apărării sale și a altor colegi în Dosarul DNA 2016. În 4 februarie 2025, Rotariu a câștigat apelul, iar Curtea de Apel Bucuresti a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță. Vezi mai mult

In Dosarul nr. 817/299/2023* (4150/2025) se continua judecata unui apel din partea PRPE impotriva Florentinei Rotariu, cu acelasi obiect delapidarea (art.295 NCP) (termen 18 martie 2026).

În proba de mai jos se poate observa, printre altele, modul în care deputatul Păun Nicolae demonizează Serviciul Român de Informații (SRI) în fața publicului, într-o emisiune PakivTV difuzată în ianuarie 2026. Cu trei ani mai devreme (2023), fina și angajata sa, Daniela Irina Măgureanu Stoican Hamidovic, a amenințat ofițerii Interpol (inclusiv „cu pușca pe stradă”), respingând în același timp prevederile art. 40 din Constituție (privind pluralismul politic și diversitatea asociativă). În intervențiile sale, aceasta a apărut într-un mod agresiv, apărând infracțiuni comise în România și condamnând eventuale acțiuni de prevenție sau de investigare în domeniul combaterii criminalității. Pe lângă aceste declarații, Daniela a susținut în mod repetat că Partida Romilor ar fi „unica organizație” politică față de care populația romă ar trebui să se supună, afirmând că orice altă poziție ar reprezenta „dezbinare” și „trădare”, nereguli care, potrivit propriilor sale declarații, ar urma să fie sancționate de ea și de colaboratorii/ colegii săi. Prin aceasta, femeia (la fel ca multi alti colegi de-ai sai, salarizati din bani publici) lupta activ impotriva ordinii constitutionale, principiului separatiei puterilor in stat si pluralismului politic si diversitatii asociative (art.40 alin.2 Constitutie, art.11 CEDO) intrand sub incidenta dispozitiilor Legii 535/2004.

Vesi si (mai jos) 
Declaratiile publice ale lui Nicolae Paun din data de 6 martie 2026 in care confirma practicile SLAPP (folosirea exemplului lui Balaca Didinant pentru a speria si santaja alti membri ai opozitiei si activisti independenti din opozitia Partidei Romilor)

Organele legii nu au intervenit, încă, in mod efectiv, pentru stoparea continuarii acestor infracțiuni, care între timp s-au amplificat semnificativ, până în anul 2026 inclusiv, impotriva a peste 10 activisti amenintati si hartuiti, si impotriva statului de drept. În materialele de mai jos sunt prezentate, sumar, doar câteva dintre legăturile organizaționale și cauzale dintre membrii grupului organizat constituit și condus de Păun Nicolae. O parte dintre acești indivizi au fost identificați în dosare penale care, coroborate, evidențiază ample conflicte de interese și un pericol public semnificativ.

In proba de mai jos, Albert admite (sfarsitul lui 2025- inceputul lui 2026) ca a fost angajat la Partida Romilor Pro Europa si ca i s-a desfacut contractul de munca. Albert rememoreaza unele aspecte psihologice si promisiuni de sprijin politic existente in relatia lui personala cu deputatul Paun Nicolae liderul asociatiei politice Partida Romilor Pro Europa. Albert o mentioneaza si pe sotia sa Daniela, angajata la randul ei a asociatiei politice Partida Romilor Pro Europa.

Vezi si articolul
Penali la PRPE Giurgiu

Vezi si 
Manifest Rom la Comisia de Abuzuri
(ianuarie 2026)

Vezi si
Alte Amenintari ale lui Florin Motoi

Vezi si alte Amenintari

Vezi si

Nicolae Păun Minte Presa
cu referire la Dosarul civil nr. 24512/4/2025
si la amenda de 500 de lei din
Dosarul nr.24512/4/2025/a1 (termen de judecata 05.05.2026)

________________

Termeni de utilizare

Protecția datelor
Acest site respectă Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) — Regulamentul (UE) 2016/679 — și Legea belgiană din 30 iulie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, în măsura în care se aplică. Blogul nu colectează, nu procesează şi nu gestionează date personale ale vizitatorilor.

Cookies și tracking
Blogul nu afișează reclame plătite, nu monetizează platforme sociale conexe și nu folosește trackere sau servicii de analytics care identifică persoane. Deși blogul nu colectează date personale, platforma Blogspot folosește cookies și tehnologii similare de la Google pentru statistică și funcționarea site-ului. Vizitatorii pot controla aceste setări prin browserul lor. Platforma Blogspot/Google afișează un banner de notificare cookie pentru vizitatorii din UE conform GDPR. Pentru un control complet al cookie‑urilor, vizitatorii pot ajusta setările în browserul lor sau pot utiliza extensii de confidențialitate.

Conținut și responsabilitate
Conținutul publicat pe acest blog include descrieri, analize, rapoarte de expertiză și investigații bazate pe documente oficiale de interes public, emise de instituţii publice, agenţii de presă acreditate de state, organizații politice sau civile înregistrate în stat conform legilor în vigoare, persoane politice, activiști și cetățeni la orice nivel. Blogul evidențiază opinii politice favorabile implementării în România și în Europa a standardelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, cu un accent pe situația comunității rome din România şi Europa. Informațiile au scop informativ și educativ, iar autorii articolelor nu își asumă responsabilitatea pentru interpretările sau utilizarea lor de către terți. 

Concedieri Anulate la Partida Romilor

Tribunalul București a anulat concedierea unor angajați ai asociației Partida Romilor „Pro-Europa”

Prin această decizie, instanța a constatat nelegalitatea concedierii și a dispus repunerea părților în situația anterioară. Reintegrarea în funcție a doamnei Moldovan reprezintă una dintre cele mai ferme sancțiuni aplicate angajatorului în litigii de muncă, iar acordarea drepturilor salariale integrale pentru perioada cuprinsă între concediere și reintegrare are rolul de a acoperi prejudiciul material suferit de salariat. De asemenea, acordarea daunelor morale confirmă existența unui prejudiciu nepatrimonial cauzat de măsura concedierii. 

Prin Hotărârea nr. 895/2026, pronunțată la data de 12 februarie 2026, Tribunalul București – Secția a VIII-a a admis în parte cererea formulată de reclamanta Moldovan Ema-Zita împotriva angajatorului său, Asociația Partida Romilor „Pro-Europa”, într-un litigiu de muncă având ca obiect contestarea unei decizii de concediere. 

Instanța a dispus urmatoarele masuri contra Partidei Romilor:

• Anularea deciziei de concediere nr. 43/26.03.2025 
• Reintegrarea reclamantei în funcția și pe postul deținute anterior concedierii;
• Obligarea Partidei Romilor la plata către doamna Moldovan a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, în temeiul art. 80 din Codul muncii;
• Plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, in favoarea doamnei Moldovan
• Plata sumei de 3.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat al doamnei.

Au mai existat si alte pretentii formulate de reclamantă, dar au fost respinse ca neîntemeiate.

Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul București – Secția a VIII-a.

Acesta nu este singurul proces de acest gen, ci la data de 28 ianuarie 2026 alti doi angajati au mai castigat un proces asemanator, contra Partidei Romilor (Hotarâre  279/2026  28.01.2026). 

________________

Termeni de utilizare

Protecția datelor
Acest site respectă Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) — Regulamentul (UE) 2016/679 — și Legea belgiană din 30 iulie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, în măsura în care se aplică. Blogul nu colectează, nu procesează şi nu gestionează date personale ale vizitatorilor.

Cookies și tracking
Blogul nu afișează reclame plătite, nu monetizează platforme sociale conexe și nu folosește trackere sau servicii de analytics care identifică persoane. Deși blogul nu colectează date personale, platforma Blogspot folosește cookies și tehnologii similare de la Google pentru statistică și funcționarea site-ului. Vizitatorii pot controla aceste setări prin browserul lor. Platforma Blogspot/Google afișează un banner de notificare cookie pentru vizitatorii din UE conform GDPR. Pentru un control complet al cookie‑urilor, vizitatorii pot ajusta setările în browserul lor sau pot utiliza extensii de confidențialitate.

Conținut și responsabilitate
Conținutul publicat pe acest blog include descrieri, analize, rapoarte de expertiză și investigații bazate pe documente oficiale de interes public, emise de instituţii publice, agenţii de presă acreditate de state, organizații politice sau civile înregistrate în stat conform legilor în vigoare, persoane politice, activiști și cetățeni la orice nivel. Blogul evidențiază opinii politice favorabile implementării în România și în Europa a standardelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, cu un accent pe situația comunității rome din România şi Europa. Informațiile au scop informativ și educativ, iar autorii articolelor nu își asumă responsabilitatea pentru interpretările sau utilizarea lor de către terți. 

Cazuri CEDO pe Art.10 si Art. 6

Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează două drepturi fundamentale esențiale pentru funcționarea unei societăți democratice: dreptul la libertatea de exprimare, consacrat de articolul 10, și dreptul de acces efectiv la o instanță, prevăzut de articolul 6. Aceste drepturi sunt garantate si de Constitutia Romaniei, la art. 30, art. 31 si art. 21. 

Aceste drepturi nu sunt, nicidecum, teoretice sau simbolice, ci sunt si trebuie să fie reale, practice și efective, iar statele au obligația de a se abține de la orice măsuri care le-ar face iluzorii.

În aceste zile, ambele drepturi sunt serios puse în discuție în cauza 21361/3/2025 Balaca revizuent contra Păun si Fina, aflată pe rolul instanțelor din România. Modul în care este tratată exprimarea publică a unei opinii sau reacții de apărare la agresiune, precum și obstacolele financiare injuste ridicate în calea accesului la justiție, prin taxe suplimentare inclusiv sub forma unei «cauțiuni» imposibil de plătit, ridică semne de întrebare legitime privind compatibilitatea procedurilor interne ale statului roman cu standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Pentru a înțelege mai bine miza acestui caz, este util să privim către jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De-a lungul timpului, CEDO a analizat numeroase cauze similare, în care persoane sancționate sau descurajate pentru exprimarea unor opinii critice au obținut câștig de cauză împotriva statelor. În cele ce urmează, vom descoperi împreună cum a interpretat Curtea aceste situații și de ce, în mod constant, a ales să protejeze victimele ingerințelor disproporționate în libertatea de exprimare și accesul la justiție.

Unul dintre cele mai importante precedenturi ale Curții Europene a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare într-un context politic sensibil este cauza Otegi Mondragon v. Spania, în care CEDO a constatat o încălcare a articolului 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. În această speță, etnicul catalan Arnaldo Otegi Mondragon, purtător de cuvânt al unui grup parlamentar separatist basc, a fost condamnat în Spania penal pentru că a făcut declarații publice considerate „insultătoare” la adresa regelui Spaniei în timpul unei conferințe de presă. Comentariile sale erau legate de vizita oficială a monarhului într‑o provincie a țării într‑un context de tensiuni politice, după ce presa în limba bască fusese închisă și editorii săi acuzați de rele tratamente în custodie. Tribunalul spaniol l‑a găsit vinovat pe Mondragon pentru „insultă gravă la adresa regelui" și i‑a aplicat o pedeapsă de un an de închisoare, suspendată, împreună cu interdicții și costuri de judecată, iar hotărârea a fost confirmată de instanțele interne spaniole.

Otegi Mondragon s‑a adresat apoi CEDO, invocând că sancțiunea la care fusese supus a constituit o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul său la libertatea de exprimare, protejată de articolul 10. Curtea de la Strasbourg a fost de acord cu această critică. În decizia pronunțată în martie 2011, CEDO a apreciat că declarațiile reclamantului nu erau un atac gratuit asupra persoanei regelui, ci exprimau o opinie politică legată de instituția monarhică și contextul social din Țara Bascilor. Acest caz, mutatis mutandis, reflectă și criticile activistului rom Balacă Didinant împotriva numeroaselor abuzuri ale „monarhiei” lui Păun, un personaj care, de peste 30 de ani, nu a fost rotit democratic într-o altă funcție, decât eventual între deputat forțat (neales democratic) în Parlament și arestat preventiv într-un caz penal gestionat insuficient de DNA, deși era la cererea expresă a OLAF.

Vezi si 

Curtea de Apel Bucuresti ofera o Prima Opinie asupra Dosarului DNA2016
(nu trebuia clasat, ci trebuia schimbata incadrarea din deturnare de fonduri in delapidare)
si revede situatia in dosarul Rotariu, 9 feb.2026 > ref. 817/299/2023* (4150/2025)

Prin urmare, acuzațiile și condamnarea lui Mondragon pentru „insultă” contra regelui Spaniei au constituit o interferență disproporționată a Spaniei cu libertatea de exprimare, întrucât Otegi Mondragon se exprima într‑un domeniu de interes public. Jurisprudența Curții în această cauză subliniază un principiul fundamental: chiar și atunci când limbajul folosit poate fi dur sau jignitor, atunci când se referă la dezbatere politică și instituții publice, libertatea de exprimare trebuie protejată în mod special într‑o societate democratică. CEDO a reținut că legile naționale care pedepseau „insulta regelui” nu puteau fi aplicate automat în detrimentul libertății de exprimare fără o analiză atentă a contextului și a necesității unei astfel de sancțiuni într‑o societate democratică. Acest caz rămâne un punct de referință în jurisprudenta europeană, arătând că, în lumina articolului 10, criticile politice, inclusiv cele vehemente, aduse persoanelor care reprezintă instituții publice trebuie să beneficieze de o protecție robustă împotriva sancțiunilor, cu excepția situațiilor în care acestea depășesc granițele debatereii publice și intră în sfera incitării la ură sau violență. 

În cazul nostru, de ani de zile s-au acumulat probe publice, imediate, care arată cum Grupul Păun este, de fapt, cel care incită la violență, amenință, hărțuiește, înșală și dezinformează publicul, fabricând și răspândind acuzații false cu scopul de a incita ura împotriva membrilor opoziției. În paralel, același grup infracțional organizat are atitudinea de a chema în judecată civilă victimele pentru a obține „daune morale” atunci când acestea se apără de atacurile sale, prin cuvinte. Un asemenea abuz complex, facilitat de instanțele civile și ocolind aplicarea legii împotriva acestui grup periculos, contrar statului de drept, nu ar fi fost posibil fără pasivitatea nejustificată a organelor de anchetă penală, care, deși au existat sesizări încă din 2021, nu au intervenit cu nicio soluție.

Cauza CEDO Cumpănă și Mazăre v. România rămâne una dintre cele mai importante hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare și rolul presei într-o societate democratică. Reclamanții, Constantin Cumpănă și Radu Mazăre, erau jurnaliști la un ziar local din Constanța și au publicat, în anii ’90, un articol critic referitor la modul de atribuire a unui contract public, sugerând posibile ilegalități și fapte de corupție comise de o persoană care ocupa o funcție publică. Articolul se înscria într-o dezbatere evidentă de interes public, vizând utilizarea fondurilor și responsabilitatea autorităților locale.

În urma publicării articolului, cei doi jurnaliști au fost urmăriți penal în România pentru insultă și defăimare. Instanțele naționale i-au condamnat la pedepse cu închisoarea, au dispus interdicția de a mai profesa ca jurnaliști pentru o perioadă și i-au obligat la plata unor despăgubiri. Deși pedeapsa privativă de libertate nu a fost executată efectiv, sancțiunile aplicate au avut un impact sever asupra vieții profesionale și personale a reclamanților și au transmis un mesaj descurajator întregii prese.

Sesizată cu plângerea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că a existat, fără îndoială, o ingerință în libertatea de exprimare garantată de articolul 10 din Convenție. Curtea a acceptat că protecția reputației unei persoane reprezintă un scop legitim, însă a subliniat că esența analizei nu este existența ingerinței, ci proporționalitatea acesteia. În acest context, Curtea a arătat că sancțiunile penale aplicate jurnaliștilor, în special condamnarea la închisoare și interdicția de a profesa, au fost vădit disproporționate în raport cu scopul urmărit.

CEDO a acordat o importanță deosebită faptului că articolul incriminat privea chestiuni de interes public și că reclamanții acționau în calitate de jurnaliști, adică „câini de pază” ai democrației. Curtea a reamintit că libertatea de exprimare protejează nu doar informațiile sau ideile favorabil primite, ci și pe cele care pot șoca, deranja sau ofensa. În acest caz, sancțiunile severe impuse de statul român erau de natură să creeze un efect de descurajare asupra presei, determinând autocenzura și inhibarea dezbaterii publice. Astfel, CEDO a constatat că România a încălcat articolul 10 din Convenție, apreciind că autoritățile naționale nu au realizat un just echilibru între protecția reputației individuale și libertatea presei. Hotărârea Cumpănă și Mazăre v. România rămâne un reper esențial în jurisprudența europeană, subliniind că utilizarea dreptului penal și a sancțiunilor excesive împotriva jurnaliștilor este incompatibilă cu standardele unei societăți democratice bazate pe pluralism, toleranță și dezbatere liberă.

Ce spune CEDO despre Costurile prea Mari
din Calea Accesului la Instanță?

În cauza CEDO Aït-Mouhoub v. Franța, Curtea a subliniat că o cerință disproporționată de garanție a costurilor poate împiedica efectiv accesul la justiție și, astfel, poate constitui o încălcare a dreptului la un proces echitabil. CEDO a analizat dreptul de acces la o instanță (art. 6 §1 CEDO) într-un context care privea o infracțiune mult mai gravă decât faptele legate de exprimarea liberă sau discursul critic la adresa unui politician sau autoritate publică. Curtea a constatat încălcarea articolului 6 §1, iar Aït-Mouhoub a câștigat cauza împotriva Franței, deși era vorba de un context penal mult mai serios în comparație cu procesul civil 23368/3/2023, aflat acum în revizuire prin 21361/3/2025. 

Prin comparație, într-o cauză care vizează exercitarea libertății de exprimare (art. 10 CEDO), un domeniu în care Curtea acordă un nivel sporit de protecție, mai ales atunci când este vorba despre discurs critic, chestiuni de interes public sau exprimarea unui membru al unui grup vulnerabil, impunerea unor taxe judiciare ridicate sau a unor costuri prohibitive devine cu atât mai problematică.

În cauza CEDO Moskalj v. Croația, Curtea a fost chemată să analizeze o problemă esențială pentru statul de drept: dacă modul în care sunt gestionate costurile judiciare poate descuraja sau chiar împiedica accesul efectiv al unei persoane la justiție. Cazul nu a vizat taxe judiciare percepute la începutul procesului, ci refuzul autorităților de a rambursa cheltuielile de judecată, în ciuda faptului că reclamantul își exercitase un drept civil recunoscut de lege. În esență, Curtea a fost pusă în fața întrebării dacă permisiunea acordată instanțelor naționale de a refuza suportarea cheltuielilor de către stat poate transforma dreptul de acces la o instanță într-un drept pur teoretic. Pentru reclamant, consecința practică a fost una clară: exercitarea unui drept civil a venit cu un cost financiar semnificativ, pe care statul a ales să nu îl compenseze, transferând astfel povara exclusiv asupra individului (situație puternic asemănătoare cauzei Balaca revizuent, contra Păun și Fina – referitor la cererea de scutire de cauțiune cu privire la contestația la executare silită. ref. 21653/281/2025: practic, cauza pe fond a fost aprobată spre Revizuire de Tribunalul București, cu scutire de taxe, în timp ce Judecătoria Ploiești nu a aprobat suspendarea temporară a executării silite până la soluționarea finală a cauzei pe fond, ba chiar a obligat victima la taxe suplimentare, profund injuste. Mai mult, dosarele penale conexe (înșelăciune, șantaj, amenintare, inducerea în eroare a instanțelor de judecată, constituire de grup infractional organizat etc.) întârzie să își producă efectele, astfel că victima se confruntă în continuare nu doar cu executarea silită, ci și cu taxe suplimentare impuse forțat, precum și cu o „cerere de reexaminare” a respingerii contestației la executare, pe care Balacă nu a depus-o niciodată. În acest context, începem să ne confruntăm cu un caz tot mai clar de abuz de drept, confirmat de articolul 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Revenind la cauza Moskalj v. Croația, CEDO a subliniat că articolul 6 din Convenție nu garantează doar existența formală a unui mecanism judiciar, ci impune statelor obligația de a asigura un acces real și efectiv la justiție. Atunci când costurile judiciare, fie ele taxe directe, fie cheltuieli nerecuperate devin suficient de împovărătoare încât să descurajeze o persoană să își valorifice drepturile, se creează un obstacol incompatibil cu exigențele Convenției. Curtea a analizat impactul concret al acestor costuri asupra reclamantului, nu doar justificarea abstractă oferită de autorități.

Deși cauza Moskalj v. Croația nu privește în mod direct impunerea unei cauțiuni sau a unor taxe prohibitive la deschiderea unui proces, raționamentul Curții este pe deplin relevant pentru astfel de situații. Mesajul transmis de CEDO este limpede: orice mecanism financiar care, prin efectul său practic, face imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea unui drept civil în fața unei instanțe reprezintă o problemă de acces la justiție și poate conduce la constatarea unei încălcări a articolului 6. Această jurisprudență confirmă o linie constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul la justiție nu poate fi condiționat de capacitatea financiară a persoanei, iar statul trebuie să evite măsuri care, chiar indirect, transformă procedura judiciară într-un privilegiu rezervat celor care își pot permite costurile.

Vezi si

A Precariat Charter: From Denizens to Citizens
by Guy Standing, Bloomsbury Academic (Open Access)

______________________

Termeni de utilizare

Protecția datelor
Acest site respectă Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) — Regulamentul (UE) 2016/679 — și Legea belgiană din 30 iulie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, în măsura în care se aplică. Blogul nu colectează, nu procesează şi nu gestionează date personale ale vizitatorilor.

Cookies și tracking
Blogul nu afișează reclame plătite, nu monetizează platforme sociale conexe și nu folosește trackere sau servicii de analytics care identifică persoane. Deși blogul nu colectează date personale, platforma Blogspot folosește cookies și tehnologii similare de la Google pentru statistică și funcționarea site-ului. Vizitatorii pot controla aceste setări prin browserul lor. Platforma Blogspot/Google afișează un banner de notificare cookie pentru vizitatorii din UE conform GDPR. Pentru un control complet al cookie‑urilor, vizitatorii pot ajusta setările în browserul lor sau pot utiliza extensii de confidențialitate.

Conținut și responsabilitate
Conținutul publicat pe acest blog include descrieri, analize, rapoarte de expertiză și investigații bazate pe documente oficiale de interes public, emise de instituţii publice, agenţii de presă acreditate de state, organizații politice sau civile înregistrate în stat conform legilor în vigoare, persoane politice, activiști și cetățeni la orice nivel. Blogul evidențiază opinii politice favorabile implementării în România și în Europa a standardelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, cu un accent pe situația comunității rome din România şi Europa. Informațiile au scop informativ și educativ, iar autorii articolelor nu își asumă responsabilitatea pentru interpretările sau utilizarea lor de către terți.