Cum barierele politice, sociale și administrative împiedică protecția efectivă a grupurilor vulnerabile?
Pe parcursul anilor, Partida Romilor pare să-şi fi dezvoltat şi diversificat lucrările publice şi private, ajungând nu doar la operaţiuni de nivel transfrontalier, cu înscrierea unei „filiale de partid” în Franţa (deşi organizaţiile politice sau paramilitare pe teritoriul altor state pot prezenta riscuri grave, iar jurisprudenţa CEDO confirmă că acestea pot fi dizolvate sau interzise atunci când promovează violenţa ori subminează democraţia – aşa cum este prevăzut şi în legislaţia României, dar şi în alte state europene) ci şi la metode de „auto-imunizare politică” din ce în ce mai sofisticate, ocolind democraţia - spre exemplu, prin tentativa de eliminare a adversarilor politici nu prin dezbaterea de idei democratică sau/şi electorală, ci prin instrumentalizarea Justiţiei Române în scopul intimidării politice şi estorcării de bani a unor membri ai opoziţiei.
Un alt proces, deosebit de important, cu relevanţă CEDO, este cauza Constantin contra Păun, din Dosarul nr. 24512/4/2025 înregistrat la data de 12.08.2025 (civil, ordin de protecţie), pe rolul Judecătoriei Sectorul 4 Bucureşti. Victima atacurilor romul traditional Constantin Constantin, fost Duduianu, cunoscut si cu numele neoficial "Samir" intre prieteni) a depus o cerere de ordin de protecție împotriva a cinci suspecți din Grupul Păun, însă Judecătoria Sector 4 București a deschis dosarul doar pentru un singur pârât, ignorând esenţa cererii. La procesul din 13 august 2025, instanţa de fond deşi a avut probe elocvente la dispoziţie privind gravitatea situaţiei, a dovedit totuşi că a aplicat un standard probator excesiv, echivalent cu „dovedirea dincolo de orice îndoială rezonabilă” - ignorând că scopul Legii nr. 217/2003 este prevenirea vătămării şi nu sancționarea atacatorilor exclusiv după consumarea actului de violență. Instanţa s-a comportat aparent neglijent (sau voit abuziv, posibil rasist) împotriva unui rom tradiţional modest, care nu deţine studii în domeniul juridic, care era deosebit de obosit după nopţile albe cauzate de atcurile de la domiciliul copiilor săi din Pipera, şi care avea un un avocat din oficiu care a declarat că nu a avut timp sa studieze dosarul (termenul de citare fiind redus la o oră) aşadar neputând să apere victima în mod adecvat. Mai mult, instanţa de fond nu doar a respins cererea dintr-un dosar care nu reflecta plangerea initiala, ci a mai şi sancţionat victima cu o amendă judiciară de 500 lei/ aprox 90 de euro (despre care Păun, în aceeaşi zi, a anunţat pe Facebook că ar fi fost în valoare de 1400 de lei şi că ar fi fost o cauză penală, minţind publicul în mod grosolan, amenintand activistii ca vor pati la fel ca Samir daca mai critica democratic şi încurajând presa de scandal cum ar fi Ziaru Atac - care a preluat după câteva zile „ştirea” falsă.
Această soluţie de primă instanţă, în cazul Constantin v. Păun, poate fi considerată o eroare procedurală, deoarece, în primul rând, nu se explică de ce s-a constituit un dosar cu un singur pârât, în condiţiile în care victima a inclus cinci suspecţi în cererea sa, iar Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice permite ca ordinul de protecție să vizeze mai multe persoane (care fac si obiectul unor urmariri penale in curs de solutionare) într-o singură cerere.
Ignorarea, în august 2025, a cererii de ordin de protecție depusă de o victimă romă supusă constant hărțuirii și amenințărilor din partea unui grup organizat, pare a încălca dreptul la un remediu efectiv și dreptul la un proces echitabil. Victima raportase repetat atacuri nocturne la una dintre proprietățile sale din București și prezentase probe cu amenințări prin înregistrări. În plus, doar cu două luni înainte (iunie 2025), o rudă a sa, aflată în grija statului, a decedat în circumstanțe deosebit de suspecte, încă neelucidate. La începutul lui septembrie, victima a mai pierdut inca o rudă în condiții similare, tot neelucidate până în prezent. Respingerea cererii de protecție a victimelor și dispunerea unei amenzi simbolice de aproximativ 90 de euro nu pare a se justifica legal, la prima vedere, ci mai degrabă pare a fi rezultatul unui tipar rasist, menit să mențină romii în teamă și neîncredere față de instituțiile statului. Această amendă judiciară ar putea fi explicată doar dacă s-a dorit favorizarea agresorului în detrimentul victimei, contrar dispozițiilor legale.
In 2025 au existat cel puțin două cazuri grave de refuz al ordinelor de protecție în cazul romilor, conform declaratiilor familiilor indoliate, soldate cu trei tineri romi morți și mai mulți romi răniți, în România (în afara de cei decedați în condiții suspecte în penitenciare) în care victimele, lăsate fără protecția cerută legal în fața atacurilor iminente, par a mai fi și acuzate de „tentativă de omor” când se apără singure (neavand altă opțiune), deși ar fi putut beneficia de protecția prevăzută de art. 19 C.p. privind legitima apărare. Conform declaraţiilor familiilor, o parte din răniţii grav în urma atacului au fost duşi cu plăgi deschise în celule de detenţie preventivă în loc să fie duşi imediat/ de urgenţă la spitalul cel mai apropiat, conform legii.
Aceste situații dramatice, cu pierderi de vieţi omeneşti, ar fi putut fi prevenite dacă autoritățile statului nu ar fi refuzat ordinele de protecție solicitate de romii aflați în pericol, în condițiile unor ameninţări anterioare şi atacuri premeditate și anunțate chiar public de agresori. Exemple relevante includ cazul Craiova (13 septembrie 2025), soldat cu moartea lui Auraş și nouă răniți, precum şi cazul Urziceni (12 februarie 2025), soldat cu două asasinate (Izvor şi Saido) și 40 de părţi în dosar, dintre care unii inculpaţi par a fi mai degrabă victime atacate cărora li s-a refuzat dreptul la legitima apărare (Dosar nr. 411/98/2025). Mai mult, unele victime din acest dosar încă sunt ţinute în arest preventiv, din aprilie 2025, aşteptând procesul în condiţii precare de sănătate şi nu li s-a dat voie să asiste la funeraliile fraţilor lor asasinaţi.
În aceste situații, ce descriu un mediu ostil romilor din Romania, din toate punctele de vedere, legea oferă, în continuare, posibilități de protecție și corectare a primelor soluţii eronate, deci victima poate solicita revizuirea sau reanalizarea dosarului, invocând erorile precum și probe noi care confirmă necesitatea ordinelor de protecție. Când toate căile interne sunt epuizate, victima poate sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului, invocând dreptul la un proces echitabil, dreptul la nediscriminare și dreptul la remediu efectiv. In situații urgente la CEDO se invoca Articolul 39 din Regulamentul Curții, care reglementează procedura de măsuri provizorii („interim measures”). Acestea permit Curții să ceară statului să ia măsuri imediate pentru a preveni prejudicii ireparabile, de exemplu atunci când există riscul unei violențe iminente sau al încălcării grave a drepturilor fundamentale. În practică, atunci când o victimă se află într-un mediu ostil și există un risc imediat, Articolul 39 poate fi invocat pentru a solicita Curții să intervină rapid înainte ca drepturile victimei să fie ireversibil afectate.
În cauza Constantin contra Păun, dacă se constată abateri disciplinare pentru modul în care Judecătoria Sector 4 a gestionat cererea de ordin de protecție, atunci aceasta instanta este posibil să fie vizată pentru limitarea ilegală a cererii de ordin de protecție (de la 5 suspecți la 1), ignorarea probelor relevante, neasigurarea traducătorului autorizat pentru probele din limba romani în limba română, aplicarea unei amenzi judiciare fără fundament legal, încălcând drepturile victimei la nediscriminare rasială, la un proces echitabil, la interzicerea abuzului de drept, dreptul la un remediu efectiv si dreptul la interzicerea pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
Articolul 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează libertatea de întrunire și de asociere, inclusiv dreptul cetățenilor de a se organiza în partide politice sau sindicate. Totuși, același articol permite statelor să impună restrângeri atunci când acestea sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim – precum securitatea națională, siguranța publică, prevenirea dezordinii ori a infracțiunilor, protejarea sănătății, a moralei sau a drepturilor altora – și sunt necesare într-o societate democratică. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a conturat limite clare ale acestui drept de asociere.
Un exemplu fundamental este cauza Refah Partisi și alții împotriva Turciei (2003), în care Marea Cameră a confirmat dizolvarea unui partid politic islamist ce promova folosirea violenței ca instrument politic. În această decizie, Curtea a stabilit un principiu esențial: formațiunile politice care urmăresc distrugerea democrației nu pot beneficia de protecția conferită de articolul 11 din Convenție.
În cauza partidelor Herri Batasuna si Batasuna contra Spaniei, Curtea a acceptat dizolvarea de formațiuni politice asociate cu organizația teroristă ETA, reținând că legăturile directe cu violența constituie o justificare suficientă pentru restrângerea libertății de asociere conferită de articolul 11 din Convenție. Concluzia Curții a fost că nu a existat nicio încălcare a articolului 11 CEDO atunci când autoritățile spaniole au dizolvat cele două partide. Motivarea a fost că aceste formațiuni politice aveau legături structurale și funcționale cu organizația teroristă ETA, iar astfel de partide nu pot beneficia de protecția Convenției. Totodată, Curtea a considerat că nu era necesară o analiză separată a articolului 10 (Libertatea de exprimare), deoarece aspectele esențiale erau deja acoperite în cadrul examinării libertății de asociere.
Un alt reper CEDO este cauza Vona contra Ungariei (2013), unde Curtea a validat interzicerea unei organizații paramilitare cu caracter extremist, care organiza marșuri menite să intimideze populația romă. Decizia a arătat că statele pot acționa preventiv împotriva structurilor ce pun în pericol ordinea democratică și drepturile minorităților, chiar dacă violența efectivă nu s-a produs încă. Prin aceste hotărâri, jurisprudența CEDO trasează un echilibru între protecția libertății de asociere și nevoia de a apăra democrația împotriva abuzurilor. Partidele și organizațiile care propagă ideologii extremiste, violente sau totalitare pot fi legal interzise, fără ca aceasta să contravină Convenției. Organizația vizată era Magyar Gárda Egyesület (Asociația Gărzii Maghiare) și forma sa paramilitară, Magyar Gárda Mozgalom (Mișcarea Gărzii Maghiare), înființată în 2007, cu o estetică și ritualuri militariste, uniforme negre și simboluri cu rezonanțe istorice (reminiscente fasciste).Gruparea organiza marșuri și „patrule” în sate cu populație majoritar romă. De fapt, în multe localități romii au reclamat intimidări colective: marșuri cu uniforme, scandări și apeluri la „protejarea maghiarilor împotriva infracționalității rome”. Instanțele din Ungaria au dizolvat asociația pentru că activitatea sa depășea cadrul libertății de asociere și amenința democrația.Liderul organizației, Gábor Vona, a contestat la CEDO dizolvarea, invocând articolul 11 CEDO (dreptul de asociere). Curtea a confirmat dizolvarea ca fiind necesară într-o societate democratică. Motivarea a subliniat că, deși formal Garda nu comisese violențe directe, simpla organizare paramilitară și campaniile publice de intimidare a comunităților rome constituiau un pericol real și iminent.
Foarte important: Curtea a spus că statele nu trebuie să aștepte până când un grup paramilitar comite acte de violență fizică. Dacă există elemente de incitare, intimidare și crearea unei atmosfere de teroare, atunci interdicția este legitimă. Curtea a preluat informații din rapoarte oficiale despre plângerile comunităților rome și efectul de teamă, menționand explicit că romii din Ungaria au fost ținta principală a acțiunilor Gărzii Maghiare. Așadar, cazul este practic construit pe demonstrarea atingerii drepturilor lor fundamentale. Hotărârea a consolidat principiul că libertatea de asociere nu poate fi invocată pentru a justifica activități politice sau / si paramilitare care urmăresc să intimideze minorități etnice. Este o trimitere directă la protecția romilor ca parte a ordinii democratice europene.
În art. 1- 4 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, se remarcă un ansamblu de acţiuni şi ameninţări care prezintă pericol public, săvârşite premeditat şi motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive. Aceste acţiuni şi ameninţări au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică şi vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile şi/sau unui segment specific aparţinând acestora (cum ar fi romii cu cetăţenie română). Aceste acţiuni şi ameninţări produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei/ segmentului, iar acest impact este menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite. Din lege, se mai înţelege că faptele de violenţă/ abuzuri deosebit de grave împotriva Drepturilor Fundamentale pot fi săvârşite atât în privat cât şi în public şi produc stări de nelinişte, nesiguranţă, teamă, panică şi teroare în rândul populaţiei. Faptele vizate de această lege atentează grav asupra factorilor umani specifici şi nespecifici, precum şi asupra factorilor materiali şi instituţionali. Ele urmăresc realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea autorităţilor statului precum şi a mai multor organizaţii internaţionale (UE, Finanţatori Norvegieni, Consiliul Europei, Banca Mondială etc.) să dispună, să renunţe sau să influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste. Legea menţionată mai precizează că aceste acte sunt de natură transnaţională (element agravant) dacă sunt săvârşite pe teritoriul unui stat (cum ar fi state membre ale UE, SUA, Canada, Turcia, Bosnia Herzegovina, Serbia, Albania etc.), în timp ce o parte a planificării, pregătirii, conducerii sau a controlului acestora are loc în alt stat. De asemenea, faptele sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar au efecte substanţiale pe teritoriul altui stat (sau mai multorr state).
____________
Revista Presei
Agenția Națională pentru Romi (ANR) funcționează ca organ de specialitate al administrației centrale, fiind înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.703/2004 privind organizarea și funcționarea sa. Potrivit actului
normativ, președintele ANR este numit și eliberat din funcție prin decizie a
Prim-Ministrului, fără a fi necesar un concurs public. Ulterior, mai multe
ordonanțe de urgență (ex.: OUG 25/2007, OUG 2012 etc) au reorganizat structura instituției astfel încât să permită
menținerea influenței politice asupra posturilor-cheie, ceea ce criticii
atribuie în special lui Nicolae Păun, fost deputat și lider al Partidei Romilor
Pro Europa.
Un articol din România Liberă (august 2017) relata: „Oamenii fostului deputat Nicolae Păun au
făcut o gaură în bugetul României de 12 milioane de euro. Orice pesedist ar fi
la putere, apropiații lui ”Niky Scorpion” conduc instituțiile care cheltuiesc
banii pentru romi.Peste 10 milioane de euro au fost tocate
ilegal de Agenția Națională pentru Romi, instituție controlată prin interpuși
de fostul deputat Nicolae Păun. Alte 2,6 milioane de euro au fost investite de
Centrul de Cultură al Romilor într-o construcție nouă, dar nefuncțională, din
Ferentari.” În articol apar nume de proiecte precum „Antreprenoriat social – O
șansă pentru comunitățile de romi” şi „Acces pe piața muncii – O șansă pentru
tine”, în care procurorii ar fi constatat folosirea necorespunzătoare a
fondurilor (salarii supraevaluate, participare fictivă etc.).
Un articol Adevărul (august 2016) relata că managerii de proiect de la APRPE, controlați de Păun, ar fi folosit convenții civile pentru a transforma subvenții de 11 milioane lei în instrumente de mobilizare electorală: „Surse judiciare au explicat pentru „Adevărul” că totul ar fi pornit de la denunţul făcut de unul dintre cei trimişi în judecată în acest dosar, manager la proiect la Asociaţia „Partida Romilor Pro Europa” (APRPE)- controlată de Nicu Păun. Potrivit fostului manager de proiect, întrucat în anul 2012 APRPE primise de la bugetul de stat o subventie de circa 11 milioane de lei, în campania electorala pentru alegerile locale au fost întocmite, la contabilitatea APRPE, convenţii civile pentru acţiunea „Noi îţi dăm recomandare”.” Tot în 2016, Fundația Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi a publicat raportul „Strategii DA, finanțări NU – Mecanismele de finanțare a politicilor publice pentru romi în România”, criticând planificarea și implementarea proiectelor pentru comunități marginalizate.
La 4 noiembrie 2020, newsweek.ro scria: „Povestea unui milion de Euro pe care UE se chinuie să-l recupereze de la Agenția Națională pentru Romi (...) „Agenția Națională pentru Romi este acuzată de Curtea de Conturi a României că a făcut un prejudiciu de aproximativ 4,2 milioane lei, pagubă rezultată din implementarea deficitară a două proiecte POSDRU. Pentru a recupera banii fraudați, Curtea de Conturi a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1.”
La 25 iulie 2025, Libertatea scria: „Sinecurile minorităților naționale: numeroase instituții cu bugete generoase aflate în subordinea Guvernului. Ce sume încasează oamenii din fruntea lor (...) „ANR este condusă de președintele Iulian Paraschiv care are rang de secretar de stat. Paraschiv și-a dedicat toată viața intereselor romilor. Înainte să devină președinte, el a fost director de cabinet la ANR, este prim-vicepreședinte al Asociației Partida Romilor Pro-Europa, a fost vicepreședinte al Consiliului Economic și Social și consilier parlamentar.”
Pe website-ul PRPE şi pe canalele social media ale PRPE apar acţiuni de distribuire de alimente/ haine/ „ajutoare” către comunităţi aflate în sărăcire extremă (ex.: Alexandria, Giurgiu, Galaţi etc.) puse în evidenţă drept activităţi sociale/ „caritabile” necredibile (părând mai degrabă a nişte adevărate „pachete electorale” condiţionate), confirmând dealtfel şi spusele membrului Partidei Romilor Edu (Eduard) Adrian la începutul lunii septembrie 2025 - că romii trebuie să se înscrie la Partidă dacă vor să primească „ajutoare” şi „cadouri”.
Unii Activiști
romi critică informal, pe reţelele de socializare, că Nicolae Păun ar fi semnat
peste 70% din contractele de proiecte pe fonduri structurale POCU-romi, în timp ce firmele de consultanță care
gestionează proiectele sunt conduse de foști consilieri personali ai săi. De asemenea, activiştii
mai sunt nemulţumiţi că Păun ar refuza sistematic să publice lista completă a
beneficiarilor, singura sursă parțială de informare publică fiind platforma
SEAP și unele seturi de date disponibile pe data.gov.ro:
Activiştii mai spun că, la fiecare alegeri locale, în comune cu populație romă majoritară (Țăndărei, Bălcești, Pufești, Slobozia Bradului etc.) Nicolae Păun are un obicei să semneze protocol cu PSD/PNL iar primarii acestor localităţi primesc pachete electorale (alimente, cărbuni etc.), astfel Păun primește loc eligibil pe listă sau post de consilier județean. Relatări jurnalistice într-adevăr confirmă că liderul PRPE negociază colaborări electorale cu PSD/PNL la diverse niveluri (declaraţii publice, apeluri la colaborare). În februarie 2024, publicaţia 2mnews.ro titra: „Nicolae Păun preşedintele Asociaţiei Partida Romilor Pro Europa a reclamat că liderii PNL şi PSD din mai multe judeţe, printre care şi Maramureş, nu vor să candideze împreună cu ei, pe liste comune, la alegerile locale şi europarlamentare, deşi el consideră că „dacă suntem împreună la guvernare” este de bun augur „ „ Partida Romilor ameninţă cu o asociere cu AUR”. Surse rome din partidul AUR ne-au confirmat, ulterior, că nu au în vedere niciun fel de colaborare cu Păun, fapt confirmat şi de articolul Evenimentul Zilei din aprilie 204, care nota că Păun a semnat adeziunea la PUSL, adoptând mai multe doctrine simultan: socialistă, liberală și umanistă: „Șeful romilor a schimbat partidul. Nicolae Păun a semnat adeziunea la PUSL. Nicolae Păun, șeful Partidei Romilor, a schimbat partidul social-democrat. Și ca să nu existe supărări în rândul celor pe care, pretinde, îi reprezintă, a îmbrățișat mai multe doctrine odată. A devenit și socialist și liberal, și umanist, în partidul lui Piedone.”
Newsweek România publica în mai 2024 despre implicarea lui Nicolae Păun în proiecte şi acuzaţii asociate - inclusiv legături cu afaceri/persoane puse pe liste electorale: „Niky Scorpion, fratele și un nepot puși de Piedone pe listele pentru consilieri de la sectorul 5. Lista PUSL pentru consiliul local al sectorului 5, unde primar este Cristian Popescu Piedone, a fost burdușită cu familia unui politician și om de afaceri rrom controversat: Nicolae Păun alias Niky Scorpion. Acesta a fost anchetat de DNA pentru fraudarea de fonduri europene.” Cristian Popescu Piedone apare, conform presei, prieten cu Nicolae Păun de peste 40 de ani. De asemenea, „Nicolae Păun deține 80% din compania Niky Scorpion Alcom SRL care operează o piață de tipul anilor 90... vizavi de Piața Rahova. (...) “Nicu Păun a ocupat strada Glicinelor încă din perioada când primar al sectorului era Nicolae Bârzoi, în perioada 1992-1996, şi de atunci s-a tot extins, fără nicio autorizaţie. El a cumpărat teren de-o parte şi de alta a străzii, de la oameni care i-au vândut de frică, şi a construit acolo, blocând practic strada. Nici construcţiile n-au autorizaţie, nici blocarea străzii“, explica, în urmă cu 16 ani, Vanghelie”.
La data de 28.09.2025, ProTV raporta că DIICOT a descins în mai multe locaţii din Sectorul 5 Bucureşti (Rahova şi Ferentari) – tocmai sectorul unde se află şi sediul asociaţiei politice Partidei Romilor Pro Europa – acţiune în care au fost invitate la audieri "50 de persoane" pentru suspiciuni de trafic de droguri, corupţie şi alte infracţiuni. Descinderea nu a fost legată oficial de liderii politici Cristian Popescu Piedone sau Nicolae Păun, însă analiștii politici inclusiv partidul USR observă că deciziile politice și administrația locală din Sectorul 5 sunt adesea criticabile.
La data de 30.09.2025 Agerpress scria: „Consilierii USR Sector 5 au părăsit astăzi, în semn de protest, şedinţa Consiliului Local: Primarul Piedone jr. Favorizează afaceri controversate în loc să susţină proiectele pentru comunitate”. De asemenea, pe website-ul usr-bucuresti.ro scria următoarele,la data de 9 august 2024: „Corturile de campanie ale USR amplasate în Sectorul 5 trebuie să fie demontate, a decis primarul Cristian Popescu Piedone, în ciuda faptului că USR Sector 5 deține toate autorizațiile necesare pentru montarea acestora.”
No comments:
Post a Comment