Wednesday, August 27, 2025

Nicolae Păun Minte Presa

La data de 26 august 2025, publicaţia ziaruatac.ro a publicat un material în care se aduc unele daune asupra imaginii, onoarei, dreptului la imagine şi reputaţiei Castei Romilor Cocalari din România. Redacţia acestei publicaţii se foloseşte de o fotografie a domnul Constantin Constantin (fost Duduianu) cunoscut în etnie şi cu numele de botez cutumiar Samir, un rom tradiţional din Caste Corbenilor, din Bucureşti.


Publicaţia ziaruatac.ro îl insultă pe Constantin/ Samir cu apelativul „Smardoi”, sub titlul tendenţios „Liderul cocalarilor a fost amendat!”.

Redacţia ziaruatac.ro scrie următoarele, în numărul din data de 26 august 2025:

Codul penal va sancţiona mai dur calomniile, jignirile şi ameninţările de pe reţelele de socializare. Liderul cocalarilor a fost amendat! „Smardoi” pe reţelele de socializare, acesta l-a jignit pe deputatul Nicolae Păun. Samir Duduianu a fost amendat de judecători cu 1400 de lei pentru că a minţit în faţa instanţei.

Fără a verifica la sursă realitatea, redacţia publicaţiei ziaruatac.ro s-a lansat în această prezentare denigratoare preluând, în parte, o altă ştire falsă şi denigratoare din 13 august 2025, fabricată şi publicată pe Facebook de Nicolae Păun, preşedintele asociaţiei politice Partida romilor Pro Europa, care ocupă şi funcţia „din oficiu” de deputat al romilor din România (fără a fi ales democratic de romii din România).

La data de 13 august 2025, Nicolae Păun a participat personal la un proces civil de primă instanță, derulat în fața Judecătoriei Sectorului 4 București, într-un dosar incomplet, în care nu au fost citați toți pârâții vizați (inclusiv persoane cercetate în anchete penale conexe). 


Dosarul civil nr. 24512/4/2025 s-a limitat doar la soluționarea unei cereri de ordin de protecție formulate de reclamantul Constantin Constantin (fost Duduianu), un cetățean de onoare al comunităţii romilor tradiţionali din România, din Casta Corbenilor, cunoscut în comunitate și cu numele de botez cutumiar Samir.

În sala de judecată, Nicolae Păun a fost sprijinit vizibil de avocați și de susținători, inclusiv de reprezentantul Ministerului Public, care se pare ca a pledat în favoarea sa, părând a uita, pe moment, să menționeze existența unor anchete penale pe rol, relevante in proces.  

Vezi si articol Mediafax din 30.09.2025
A cerut ordin de protecție împotriva deputatului Nicolae Păun,
pe care îl acuză de practici mafiote. Un activist rom susține că
a fost amenințat că va fi ”băgat în porbagaj” și ”incendiat”

De cealaltă parte, reclamantul a beneficiat un „termen de citare redus la o oră”, de ignorarea unor probe semnificative în cauză, de o traducere "pe sărite" a probelor din limba romani şi de un avocat din oficiu care a precizat că nu a avut timp să studieze dosarul. 

În aceste condiții, de moment civil, procesul de primă instanţă s-a finalizat cu respingerea cererii de ordin de protecție – care totuşi rămâne, în continuare, necesar - ba chiar și cu aplicarea unei amenzi judiciare de 500 lei, contestabilă în termen de 15 zile. Reclamantul a formulat contestaţia (cerere de reexaminare a soluţiei amenzii judiciare), urmând ca această cerere să fie soluționată. 

Soluţia finală cu privire la această amendă nu este clarificată astăzi 27 august 2025, dar aceasta se va publica, la data când va fi comunicată de instanţă.

Vezi detaliile dosarului în sursă:
Dosar nr. 24512/4/2025 din 12.08.2025

Cu toate acestea, imediat dupa procesul civil de primă instanţă din 13.08.2025, în aceeaşi zi, Nicolae Păun, cu elanul său binecunoscut împotriva romilor din opoziţia sa politică, publică următoarele minciuni – cu scopul de a-l denigra pe Samir Duduianu (Constantin Constantin) încercând să-i aducă acestuia atingeri imorale asupra onoarei, demnităţii, imaginii publice şi dreptului la reputaţie. La finalul articolului său, Nicolae Păun îi mai ameninţă şi pe ceilalţi activişti pentru drepturile romilor din România, „atrăgându-le” atenţia acestora că vor „plăti scump în instanţă” dacă se vor mai exprima liber, în spaţiul democratic al statului român.

AMENDAMENTE
- LEGEA PARTIDELOR ART.8

Ce minciuni a fabricat şi a publicat Nicolae Păun la 13 august 2025,
printre altele, oferind o dezinformare grosolană opiniei publice şi implicit
presei libere din România?

-        că Samir ar fi fost amendat cu 1400 de lei - deşi prima instanţă a propus amenda de 500 de lei, dar cu drept de contestaţie in 15 zile. Această amendă a fost contestată şi este posibil să fie anulată;

-         că Samir ar fi minţit în faţa instanţei – o afirmaţie care arată fenomenul de „proiecţie în oglindă” asupra victimei ţintite (practic, prin acest fenomen mitomanul/ mincinosul cronic crede ferm că toată lumea minte);

-     că Samir ar avea „tupeu” să îl „calomnieze” (deşi acest termen juridic a dispărut demult din Codul penal, vezi şi de ce în acest articol); 

-         că pe data de 13.08 2025 s-ar fi judecat un proces de materie penală (deşi pe Portal scrie clar că a fost un proces civil);

-        că l-ar fi dat în judecată anterior pe Samir şi că Samir ar fi pierdut – minciuna lui Nicolae Păun se poate verifica astfel, la sursă: oricine poate consulta hotararea din dosarul nr 43255/3/2024 unde cerea lui Păun a fost declarată Inadmisibilă precum şi hotararea din dosarul nr.43255/3/2024 (660/2025) unde si cererea sa de apel a fost respinsă ca Nefondată. Deci, având în vedere că Nicolae Păun a trimis în judecată zece activişti pentru drepturile omului, printre care şi pe Samir, şi având în vedere că instanţele de judecată, pana in acest moment, au respins definitiv cerera lui Păun şi a Partidei Romilor, acest lucru se traduce, in cuvinte mai simple, că activiştii (inclusiv Samir) au câştigat, iar Păun şi Partida au pierdut aceste procese;

-         că din cauza că Samir ar fi pierdut pe civil (minciună demonstrată anterior), Samir ar mai fi avut nevoie de probe, şi că de aceea ar fi „minţit instanţa” - lucruri complet neadevarate;

-          că cererea lui Samir de ordin de protecţie ar fi neîntemeiată - ramane de vazut, in justitie; 

-      că Samir ar fi fost obligat să plătească onorariile avocaţilor - deşi scrie clar pe portal că statul plăteşte avocaţii, prin Ministerul Justiţiei;

-     că ziua de 13 ar fi zi cu ghinion pentru Samir - deşi la data de 13.05.2025 Păun a suferit una dintre cele mai importante pierderi in fata activistilor romi, chiar istorice, fiindu-i respins Apelul inadmisibil împotriva Drepturilor Omului, în dosarul nr. 43255/3/2024 (660/2025)Motivarea Sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, de respingere a apelului reclamanţilor Păun & Partida, din data de 13.05.2025, se poate citi în continuarea acestui articol, la sfârşit.

Ce ameninţări emite Păun în spaţiul public, la aceeaşi dată
13.08.2025, în acelaşi articol?

-          Că "atrage atenţia" şi altor „amatori de calomnii şi jigniri” (deşi „calomnia” şi „insulta” nu mai există în Codul penal, vezi şi de ce în acest articol

-          Că nu mai tolerează „asemenea comportamente” (democratice?) 

-          Că „veţi plăti scump în instanţă!” 

  

AMENDAMENTE
- LEGEA PARTIDELOR ART.8

Conform unei investigatii marca vice.ro din anul 2020, Ziaru Atac se pare ca este condus de Victor Nicolae Bogdan care ar ocupa funcţia de președinte al Filialei Sector 6 a asociatiei politice Partida Romilor Pro Europa. Nicolae Păun şi Piedone ar putea fi cei care ar finanţa Ziaru Atac - un ziar promotor de Fake News cu scopul instigării publice la ura, violenţă si discriminare împotriva unor categorii de cetăţeni, aflaţi legitim în opoziţia PSD, PER şi Partidei Romilor Pro Europa. 

Vice.ro a publicat, in anul 2020, o ancheta ampla despre "Ziaru Atac" si gruparea infractionala în care apar, invariabil, Nicolae Paun, Edu Adrian şi alţi membri ai Partidei Romilor Pro Europa 

 






Vezi si








Vezi si articolul din Libertatea:




Vezi şi articolul

Consecinţe juridice ale neaplicării hotărârii CEDO
în cauza Cegolea contra României


Vezi și
Întrebarea Parlamentară nr.12269A/06-03-2024
Gestiunea și performanța managerial-bugetară, economicitatea, eficiența
și eficacitatea modului de utilizare a fondurilor bugetare de stat
alocate organizației Asociația Partida Romilor ”Pro-Europa”
în perioada 2011-2023
   

Vezi Raspunsul


















Update 02.02.2026
Juristul și jurnalistul independent Daniel Rista a depus la DNA, la data de 2 ianuarie 2026, noi probe împotriva unor fapte de natură infracțională comise de conducerea asociației politice Partida Romilor Pro Europa.





______________________

Termeni de utilizare

Protecția datelor
Acest site respectă Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) — Regulamentul (UE) 2016/679 — și Legea belgiană din 30 iulie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, în măsura în care se aplică. Blogul nu colectează, nu procesează şi nu gestionează date personale ale vizitatorilor.

Cookies și tracking
Blogul nu afișează reclame plătite, nu monetizează platforme sociale conexe și nu folosește trackere sau servicii de analytics care identifică persoane. Deși blogul nu colectează date personale, platforma Blogspot folosește cookies și tehnologii similare de la Google pentru statistică și funcționarea site-ului. Vizitatorii pot controla aceste setări prin browserul lor. Platforma Blogspot/Google afișează un banner de notificare cookie pentru vizitatorii din UE conform GDPR. Pentru un control complet al cookie‑urilor, vizitatorii pot ajusta setările în browserul lor sau pot utiliza extensii de confidențialitate.

Conținut și responsabilitate
Conținutul publicat pe acest blog include descrieri, analize, rapoarte de expertiză și investigații bazate pe documente oficiale de interes public, emsie de instituţii publice, agenţii de presă acreditate de state, organizații politice sau civile înregistrate în stat conform legilor în vigoare, persoane politice, activiști și cetățeni la orice nivel. Blogul evidențiază opinii politice favorabile implementării în România și în Europa a standardelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, cu un accent pe situația comunității rome din România şi Europa. Informațiile au scop informativ și educativ, iar autorii articolelor nu își asumă responsabilitatea pentru interpretările sau utilizarea lor de către terți. 


Consecințe ale sfidarii CEDO

Consecințe ale neaplicării hotărârii CEDO în cauza Cegolea c. României

În cazul CEDO Cegolea v. Romania (cererea nr.25560/13), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat că statul român este obligat să adopte măsuri reparatorii urgente în domeniul protecției drepturilor fundamentale. Reclamanta, doamna Cegolea, a demonstrat, implicit, că România a încălcat dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului timp de cel puțin 25 de ani. Această încălcare a fost determinată de existența unei legislații profund deficitare privind regimul juridic al asociațiilor și fundațiilor (OG26/2000). 

Curtea a stabilit că măsurile reparatorii, conform legislației interne românești, trebuie implementate cât mai rapid, având ca termen de intrare în vigoare perioada anterioară alegerilor parlamentare din 2024 (vezi sursa1) (vezi sursa2

Cu toate acestea, România nu a respectat obligațiile stabilite de hotărârea CEDO. În loc să adopte măsuri efective, statul a depus formal proiectul de lege Plx 763/2023 menit să modifice OG nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, proiect care se află blocat la Camera Deputaților.


Deficiențele legislative acumulate în ultimii 25 de ani, precum și blocajele cauzate de lipsa adoptării cel târziu în 2024 a proiectului Plx763/2023, au consecințe extinse asupra societății civile și asupra întregului cadru al drepturilor fundamentale din România. Spre exemplu, în primele 6 luni ale anului 2025, au decedat cel puţin 3 tineri romi în condiţii care puteau fi prevenite.

Înainte de alegerile parlamentare din 2024, România ar fi trebuit să adopte noua lege a asociațiilor și fundațiilor. Respectarea obligațiilor CEDO și a principiilor drepturilor fundamentale ar fi garantat că nicio persoană – indiferent de afilierea sa la o asociație sau fundație etnică din România – să nu fie numită „deputat din oficiu” de către guvern, ci să participe în mod liber la alegeri democratice, alături de alte asociații etnice și partide politice, în conformitate cu legislația electorală generală. Totodată, nicio asociație etnică nu ar fi trebuit să dețină, încă din anul 2024, „statut de utilitate publică” acordat de guvern pe criterii ilegale/ discreţionare. Acest statut ar fi trebuit eliminat complet, întrucât menținerea lui creează un mecanism de exclusivitate care contravine standardelor stabilite de CEDO, cauzând dezordine socială, încălcarea flagrantă a drepturilor omului şi dezechilibrarea oricărei şanse de construcţie a unei democraţii constituţionale.

Cum a procedat statul român – respectiv guvernul, parlamentul și președintele în perioada 2023–2024? Aceste instituții au continuat, cu indiferență, să încalce standardele Convenției, ca și cum hotărârea CEDO din 2023 în cauza Cegolea v. România nu ar fi existat.

În decembrie 2024, statul român a încălcat flagrant hotărârea CEDO în cauza Cegolea v. România. Nu doar că a alocat, pe criterii contrare standardelor europene, aproximativ 8 milioane de euro asociației politice Partida Romilor Pro Europa, dar a și impus „din oficiu” numirea lui Nicolae Păun ca deputat neales al romilor în Parlament. Practic, guvernul a ignorat complet dispozițiile CEDO și a perpetuat mecanismul arbitrar de desemnare a reprezentanților minorităților, practicat în ultimii 25 de ani – o procedură contrară atât standardelor CEDO, cât și Constituției României.

Prin această numire abuzivă, romilor cu cetățenie română le-au fost încălcate multiple drepturi constituționale, inclusiv: dreptul de asociere (Art. 40), pluralismul și libertatea partidelor politice (Art. 8), dreptul la identitate (Art. 6), dreptul de a fi ales și de a vota (Art. 37, 36), egalitatea în drepturi (Art. 16), libertatea de exprimare (Art. 30), dreptul de petiționare (Art. 51), precum și alte drepturi prevăzute de Constituție. 

De asemenea, au fost încălcate numeroase dispoziții ale Convenției Europene a DrepturilorOmului, printre care: Art. 3 (interzicerea tratamentelor inumane și degradante), Art. 4.1 (interzicerea sclaviei și aservirii), Art. 5 (dreptul la libertate și siguranță), Art. 9–11 (libertatea de gândire, exprimare și asociere), Art. 13–18 (dreptul la remediu efectiv, interzicerea discriminării și limitarea abuzivă a drepturilor).

După ce, pe 12 februarie 2025, și-a preluat funcția (contrară standardelor CEDO) de „președinte” al unei comisii parlamentare pentru Drepturile Omului, din Camera Deputaţilor, atenția principală a lui Nicolae Păun nu s-a concentrat pe protecția drepturilor fundamentale, ci pe acțiuni profund imorale, împotriva cetățenilor considerați „prea vocali” în apărarea drepturilor fundamentale.

Astfel, Păun văzându-se „cu sacii în car”, a pornit o ofensivă ridicolă împotriva opozanţilor săi politici, prin metoda abuzului de drept procesual civil. Aşadar, la data de 27 februarie 2025 în Dosarul nr. 43255/3/2024Nicolae Păun şi asociaţia politică Partida Romilor Pro Europa condusă de el cereau Tribunalului Bucureşti să interzică urgent (fără citare a victimelor!) dreptul la exprimare liberă a zece activişti pentru drepturile romilor. Cererea i-a fost respinsă ca inadmisibilă, cum era de aşteptat, iar ulterior apelul său (greu de înţeles) a fost respins de Curtea de Apel București ca nefondat, ladata de 13.05.2025.

Vezi şi
Motivarea Sentinţei Curţii de Apel Bucureşti

În loc să respecte legea, şi să accepte cu demnitate înfrângerea politică, în faţa romilor cinstiţi din România, deputatul neales al romilor nu s-a oprit, ci setea de răzbunare i-a crescut şi a început să-i inspire negativ pe cei mai mulţi dintre subalternii săi politici să comită, în forme continuate şi agravante, infracțiuni atât online cât şi fizice și administrative, împotriva opoziţiei, inclusiv împiedicareailegală a Protestului Romilor la Guvern (24 iunie 2025) și alte atacuri ilegale, în format tipic de grup infracţional organizat. 

Acțiunile Grupului Păun, imorale si ilegale, care aduc dezonoare romilor din Romania, au evidențiat şi evidenţiază, în continuare, modul în care un reprezentant politic neales democratic ci „numit din oficiu” poate submina drepturile fundamentale, în loc să le protejeze.

Vezi şi
Clanul Păun Ameninţă 

În acest context, se ridică o întrebare esențială: dacă drepturile omului în România sunt gestionate de „deputaţi numiţi” (nealeşi) cu astfel de comportamente, atunci ce șanse mai au cazurile deosebit de complexe, spre exemplu cazurile suspecte în care mor romii, să fie investigate și soluționate corect și imparțial?

            

Cazurile complexe Urziceni (februarie 2025) şi Jilava (iunie 2025) revelează cauze deosebit de grave şi de complexe, de Drepturile Omului. Din studierea acestor cazuri se revelează un pattern judiciar si medico-legal deosebit de negativ împotriva romilor din România, inclusiv negarea drepturilor fundamentale la viata, demnitate (art. 3 CEDO - interzicerea tratamente inumane si degradante) si proces echitabil (art.6 CEDO), conducând la decesul a minim trei tineri romi, doar în primele 6 luni ale anului 2025, în condiţii care puteau fi pe deplin prevenite.

Tolerarea unei prese de stat care alienează în mod invariabil identităţile victimelor la statutul de „clanuri” şi hrănesc ura publică împotriva romilor, rasismul anti-ţigănist din ce în ce mai aspru din societate, încurajat prin presa de stat, indiferenţa funcţionarilor statului şi neglijenţa acolo unde vine vorba de aplicarea corectă a legilor sau procedurilor, negarea dreptului victimei rome la legitimă apărare şi încadrarea sa la „tentativă de omor” în rechizitorii-tip, proceduri bizare (ilegale) de genul „şase luni minim în arest preventiv indiferent dacă eşti victimă sau agresor", neacordarea asistenţei medicale de urgenţă în cazuri de răni severe, plăgi deschise, fracturi etc supuse proceselor de infectare, cauzatoare de complicatii neuro-motorii pentru tot restul vieţii, alte tratamente crude şi inumane care pot conduce la handicapuri pe viata sau la decesul victimei în închisoare - cum este cazul lui Laurenţiu Duduianu, decedat în condiţii suspecte la penitenciarul Jilava, la începutul lunii iunie 2025. Încă se aşteaptă rezultatele anchetei, iar comisiile parlamentare de specialitate ar trebui să se implice în aflarea adevărului.   

Vezi şi

În cazul Urziceni, februarie 2025, există, de asemenea, întrebări importante cu privire la Drepturile Omului, care ar trebui să se discute în parlament, într-o comisie de anchetă specială, având în vedere că este vorba de minim 40 de romi implicaţi într-un rechizitoriu cel putin bizar (care criminalizeaza victimele atacului):

-      Care este criteriul juridic care justifică întocmirea unui rechizitoriu în care niciunei victime nu i s-a acordat încadrarea de „legitimă apărare”?

-       De ce există 40 de inculpaţi în cauză, deşi ar trebui să fie aprox. 20, deoarece jumătate din aceştia sunt în fapt victimele atacate la domiciliu (dupa ce li s-a refuzat ordin de protectie cerut anterior)?

-     De ce victimele au fost arestate preventiv și acuzate de „tentativă de omor”, în loc să li se recunoască dreptul la „legitimă apărare”, prevăzut la art. 19 Cod Penal şi să li se permită să asiste la funeraliile fraţilor lor ucişi în atac?

-    Care este legea prin care orice atacator sau victimă care prezintă răni deschise, sau fracturi, sau răni cauzate prin împuşcare, sau răni provocate de sabie, cuţit etc. să fie dus în celula de arest preventiv în loc să fie dus la serviciul urgentă al celui mai apropiat spital?

-      Care sunt motivele pentru care o parte din victimele ranite grav stau în arest preventiv la o închisoare de stat, cu asistenta medicala foarte deficitara, în aşteptarea procesului de judecată, în timp ce o parte din atacatorii neraniti stau în arest preventiv la domiciliu sau în alte condiţii mult mai confortabile?

-     O altă întrebare esențială se referă la rolul asociațiilor finanțate de stat pentru a activa în favoarea protecției drepturilor omului din România și, în cazul de faţă, al drepturilor romilor. Cum au reacționat aceste organizații?

-          Ce anchetă au făcut, sau intenţionează să efectueze Comisiapentru Drepturile Omului din Camera Deputaţilor şi Comisia pentru Drepturile Omului din Senat?

Situația impunea, şi încă mai impune necesitatea formării IMEDIATE a unei comisii parlamentare mixte de anchetă inclusiv la faţa locului, atât în cazul Jilava cât şi în cazul Urziceni (Poarta Albă), și o analiză a situaţiei deosebit de aprofundată și riguroasă, în raport cu prevederile constituţionale referitoare la Drepturile Omului şi cu aplicarea în România a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, având în vedere numărul mare de familii afectate și gravitatea încălcărilor constatate.





________________


Termeni de utilizare

Protecția datelor
Acest site respectă Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) — Regulamentul (UE) 2016/679 — și Legea belgiană din 30 iulie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, în măsura în care se aplică. Blogul nu colectează, nu procesează şi nu gestionează date personale ale vizitatorilor.

Cookies și tracking
Blogul nu afișează reclame plătite, nu monetizează platforme sociale conexe și nu folosește trackere sau servicii de analytics care identifică persoane. Deși blogul nu colectează date personale, platforma Blogspot folosește cookies și tehnologii similare de la Google pentru statistică și funcționarea site-ului. Vizitatorii pot controla aceste setări prin browserul lor. Platforma Blogspot/Google afișează un banner de notificare cookie pentru vizitatorii din UE conform GDPR. Pentru un control complet al cookie‑urilor, vizitatorii pot ajusta setările în browserul lor sau pot utiliza extensii de confidențialitate.

Conținut și responsabilitate
Conținutul publicat pe acest blog include descrieri, analize, rapoarte de expertiză și investigații bazate pe documente oficiale de interes public, emise de instituţii publice, agenţii de presă acreditate de state, organizații politice sau civile înregistrate în stat conform legilor în vigoare, persoane politice, activiști și cetățeni la orice nivel. Blogul evidențiază opinii politice favorabile implementării în România și în Europa a standardelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, cu un accent pe situația comunității rome din România şi Europa. Informațiile au scop informativ și educativ, iar autorii articolelor nu își asumă responsabilitatea pentru interpretările sau utilizarea lor de către terți. 

Thursday, August 7, 2025

Retrospectiva unor evenimente majore din istoria romilor 1926–2017

 

În anul 1926, la Călbor, lângă Făgăraș, a fost înființată prima asociație a romilor din România de către Naftanailă Lazăr, o figură importantă a mișcării civice rome din perioada interbelică. Activitatea sa s-a extins în deceniile următoare, iar presa vremii consemnează o adunare semnificativă a societății „Înfrățirea Neorustică” din Călbor, desfășurată la 18 iunie 1935. Această societate reunea romii din județul Făgăraș și își propunea să apere drepturile comunității și să îmbunătățească condițiile de trai. Organizarea era inspirată din modelul săsesc al asociațiilor comunitare și promova emanciparea culturală a romilor prin seri de lectură, dansuri tradiționale și spectacole de teatru. În același spirit civic, Naftanailă Lazăr a fondat și primul ziar al romilor din România, intitulat „Neamul Țigănesc”, publicat în perioada 1934–1935.


În anul 1933, a fost înființată Asociația Generală a Țiganilor din România (AGTR), sub conducerea arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu (1883–1941), de etnie romă, o altă personalitate marcantă a emancipării romilor. Asociația avea un program ambițios, vizând alfabetizarea adulților, înființarea de biblioteci, muzee, cantine, spitale, grădinițe și chiar o universitate destinată romilor. În aceeași perioadă au apărut mai multe publicații și organizații rome, iar interesul pentru cultura, istoria și literatura romilor a cunoscut o creștere semnificativă.


Aceste evoluții reflectau o perioadă de relativă stabilitate și bunăstare pentru comunitățile rome, în acord cu dinamica generală a societății românești interbelice. Această evoluție a fost însă brusc întreruptă în 1942, când regimul antonescian a declanșat deportarea masivă a romilor în Transnistria. Potrivit datelor oficiale furnizate de Comitetul Român pentru Crime de Război, peste 36.000 de romi au fost uciși în timpul acestei tragedii. Unele surse susţin că peste 16.000 de victime au fost numai copii. Regimul comunist care a urmat nu a manifestat o preocupare reală pentru soarta romilor, ignorând în mare parte suferințele și nevoile specifice ale acestei minorități.

În anul 1971, Ion Cioabă a fost ales bulibașă (şi „rege internaţional”) al unui comitet al Romilor Căldărari din România, o funcție nerecunoscută oficial de regimul comunist. Cu toate acestea, el a primit permisiunea PCR de a reprezenta România la un eveniment de o importanță istorică: primul Congres Mondial al Romilor, organizat între 6 și 8 aprilie 1971, la Londra, de către Comitetul Internaţional al Romilor (International Gypsy Committee). 


Ion Cioaba (Sibiu)

Lucrările congresului au fost prezidate de actorul american Yul Brynner, cunoscut pentru originile saleelvețiano-ruso-mongole. Congresul a părut a fi un moment definitoriu pentru construcția identității rome moderne, părând a lăsa în urmă tradiţiile şi marcând adoptarea oficială a două simboluri naționale rome: imnul internațional al romilor, „Gelem, Gelem” („Umblăm, umblăm”), un cântec devenit celebru în urma lansării sale în filmul iugoslav „Am întâlnit țigani fericiți” din 1967, și steagul internațional al romilor, compus din două benzi orizontale, verde și albastru, simbolizând pământul și cerul, având în centru o roată cu spițe roșii. Tot în cadrul acestui congres a fost proclamată oficial ziua de 8 aprilie, data închiderii lucrărilor, ca Zi Internațională a Romilor, sărbătorită anual în întreaga lume. De asemenea, participanții au convenit asupra unui dialect internațional standard al limbii romani și au pus bazele primei organizații internaționale a romilor. În calitate de președinte de onoare al IRU, actorul Yul Brynner a participat şi la al doilea congres, desfășurat în aprilie 1978, la Geneva, în Elveția, reunind 120 de delegați din 26 de țări. La acest congres s-a realizat transformarea Comitetului Internațional Rom în Uniunea Internațională a romilor (International Romani Union – IRU).

Între anii 1977 și 1983, regimul comunist a pus în aplicare un program numit „Integrarea țiganilor”, coordonat de Partidul Comunist Român (PCR) prin Ministerul Afacerilor Interne. Acest program prevedea sedentarizarea forțată a romilor nomazi, obligativitatea încadrării lor forţate în câmpul muncii și instituirea unor așa-zise „condiții de trai” – în realitate, măsuri teoretice, de cele mai multe ori lipsite de aplicabilitate practică. Obiectivul declarat era „integrarea socială”, însă metodele folosite reflectau o politică agresivă-asimilatorie, cu puțină considerație pentru specificul cultural și istoric al comunității rome.

După căderea regimului comunist, în urma Revoluției din 1989, reprezentarea romilor în viața politică a cunoscut o transformare. Frontul Salvării Naționale (FSN), formațiunea care a preluat puterea în perioada de tranziție, a inclus în Parlamentul României trei reprezentanți ai comunității rome: Ion Cioabă lider al căldărarilor din Ardeal, Szomantz Petre reprezentând romii de etnie maghiară și Nicolae Bobu provenit din comunitatea romilor vătrași. În același timp, Consiliul pentru Minoritățile Naționale a beneficiat de expertiza unuia dintre cei mai respectați intelectuali romi ai vremii, sociologul Nicolae Gheorghe, care a fost numit consilier pentru problemele romilor.

Anii ’90 au adus în Parlament și alte figuri importante ale minorității rome, precum Gheorghe Răducanu și Mădălin Voicu, al căror rol a fost esențial în conturarea unei voci politice rome „moderne”, articulate și prezente într-un peisaj democratic aflat încă în formare. Totuși, în paralel cu această afirmare instituțională, procesul de construcție a unei noi identități rome – una adaptată discursului politic și cerințelor integrării – a însemnat și o ruptură de tezaurul etno-identitar autentic. Multe dintre elementele tradiționale ale culturii rome, de la limbajele și dialectele specifice, la obiceiuri, uzanţe, drept cutumiar, meșteșuguri sau forme de organizare comunitară, au fost treptat abandonate sau au intrat într-un proces accelerat de corupţie şi chiar dispariție.

La 23 februarie 1997, moartea lui Ion Cioabă a marcat sfârșitul unei etape simbolice. Fiul său, Florin Cioabă a preluat funcția de „rege al țiganilor”, un titlu cu recunoaștere parțială, acceptat mai degrabă în plan regional doar de unii romi tradiţionali. 


Florin Cioaba (Sibiu)

La rândul său, Florin avea să fie succedat în 2013 de fiul său Dorin Cioabă, care s-a autoproclamat „rege internațional al romilor”, în timp ce fratele său, Daniel Cioabă, și-a asumat titlul de „rege al romilor din România”. 


Fratii Daniel si Dorin Cioaba (Sibiu)

Această dublă succesiune a reflectat nu doar dorința de a continua o linie simbolică de reprezentare, ci și apariția unor diviziuni interne. Deşi împăratul Iulian Rădulescu nu era recunoscut de familia Cioabă, acesta a declarat presei că nu acceptă ca fraţii Cioabă să împartă coroana : „Eu nu am să promulg ce au făcut ei acum. Şi dacă nu promulg eu, nu va merge”, a spus împăratul Iulian Rădulescu, într-o intervenţie telefonică la Antena 3.

De-a lungul vieții sale, Florin Cioabă s-a confruntat în permanență cu o competiție fermă în sânul comunității. Pe de o parte, se afla împăratul Iulian Rădulescu, recunoscut de susţinătorii lui drept lider suprem al romilor în anul 1993. 


Imparatul Iulian Radulescu (Tg.Jiu)

Pe de altă parte, Ilie Badea Stănescu (zis şi Regele Tortica de la Costeşti) avea şi el susţinere în propria comunitate din jud Argeş, pentru titlul de „rege internațional”, la moarte lăsând coroana fiului său Dan Stănescu


Regele Ilie Badea Stănescu (Costesti, Arges)

Rivalitățile dintre aceste figuri politice din rândurile romilor tradiţionali au scos la iveală lipsa unui consens clar în ceea ce privește reprezentarea legitimă a romilor, într-un context marcat de modernizare şi de riscuri fără precedent de asimilare involuntară prin diversificare culturală, fragmentare socială, migraţie și competiție pentru influență politică și simbolică.

În anul 1993, Iulian Rădulescu a fost recunoscut de un comitet al liderilor romi drept „Împărat al Țiganilor”, o titulatură asumată public, dar poziționată într-o zonă mai degrabă izolată din punct de vedere politic. Cu toate acestea, Rădulescu a avut inițiative notabile de reprezentare și protecție a comunității rome, dintre care cea mai fascinantă rămâne decretul imperial de înființare a Ținutului Romilor (Chem Romengo) la Târgu Jiu.

La 5 martie 1997, în cartierul Meteor din Târgu Jiu, împăratul Iulian Rădulescu, sprijinit de avocatul Nicolae Bobu, omul de afaceri Ninel Potîrcă precum şi mulţi alţi lideri ai romilor, a proclamat oficial înființarea unui teritoriu simbolic, fără frontiere, numit Chem Romengo – Ținutul Romilor. Măsura a fost concepută ca o formă de protest și protecție disperată împotriva demolării iminente a unui număr mare de locuințe ale romilor din etnia Pletoșilor Bal Bare, case construite pe terenul unei foste stațiuni pomicole dezafectate. În contextul retrocedărilor de după 1990, acel teren devenise eligibil pentru a fi oferit ca despăgubire unor foști proprietari de alte terenuri, care nu mai erau disponibile, în restul ţării. Această soluţie (care deja beneficia de nişte hotărâri judecătoreşti) ar fi impus evacuarea și demolarea locuințelor construite informal de romi – o acțiune care ar fi lăsat sute de familii fără adăpost.

Inițiativa împăratului Iulian Rădulescu a stârnit panică şi reacții vehemente din partea autorităților. Prefectul județului Gorj a interpretat decretul ca o amenințare la adresa integrității teritoriale a statului român, în timp ce presa și mediile naționaliste au calificat gestul drept un posibil „act de secesionism”. S-au vehiculat chiar teorii conspiraționiste privind implicarea unor forțe externe – de la UDMR până la servicii de informații străine – sugerând că scopul ar fi destabilizarea internă a României și compromiterea parcursului ei euroatlantic. Acest eveniment punea în pericol aderarea României la NATO. Virgil Măgureanu, pe atunci director al Serviciului Român de Informații, a mers până la a afirma că romii ar fi fost manipulați de agenți străini, dar nu au fost găsite probe în acest sens, deoarece niciuna din aceste supiciuni nu era fondată pe adevăr.

Adevăratul motiv al decretului imperial de la Târgu Jiu, pe cât de paşnic tot pe atât de puternic, a fost disperarea unei comunităţi invizibile politic, care urma pur şi simplu să rămână fără locuinţele lor şi fără soluţii alternative.

În acest climat tensionat, împăratul Iulian împreună cu o delegaţie aleasă de el, a fost chemat la Bucureşti, la o discuţie directă cu Ion Iliescu, la sediul Frontului Salvarii Nationale (FSN) devenit PDSR in 1993. Cei doi au ajuns la un acord: Ion Iliescu a promis că va interveni pentru a opri planurile de demolare de la Târgu Jiu, cu condiția ca împăratul Iulian să renunțe la decretul imperial care crea Ținutul Romilor. În acest mod, prin înţelepciunea celor doi lideri ai unor lumi profund diferite şi complet deconectate una de cealaltă, s-a evitat, cel mai probabil, vărsarea de sânge sau/şi un război civil în România post-revoluţionară, care ar fi întârziat parcursul NATO şi european al României. Aşadar, locuințele oamenilor au fost salvate, iar decretul a fost retras. 

Pe data de 11 aprilie 1997, la Institutul de Istorie Nicolae Iorga, pentru prima oară într-o instituție academică din România, s-a vorbit despre deportarea romilor în Transnistria.

Presa naţională scria, în anul 2007, că potrivit documentelor existente in arhiva CNSAS, Ion Cioabă a inceput colaborarea cu Securitatea in anii 80. Ion Cioaba a semnat un angajament cu Securitatea şi a dat rapoarte despre deplasarile pe care le efectua in strainatate la congresele romilor. În 1986, Ion Cioabă a fost acuzat într-un stabor ca a turnat la Miliţie un rom pus să fure un pahar de argint dintr-un muzeu. Împăratul Iulian Rădulescu a vorbit despre tema colaborării lui Ion Cioabă cu fosta Securitate, scandalizat.

În anul 2007, ziarul România Liberă scria: „Regele Ion Cioabă şi-a turnat supusii. Fostul rege al rromilor Ion Cioaba a colaborat cu Securitatea din 1980, moment in care era bulibasa peste tiganii din toata tara, iar dovezile se regasesc la CNSAS in miile de file din dosarul Cioaba. Din documente rezulta fara dubii ca raporta constiincios despre toate deplasarile din strainatate, unde se intalnea la congrese cu minoritari din alte tari. Rapoartele din dosar mai demonstreaza ca la astfel de evenimente Ion Cioaba nu avea nici o initiativa neaprobata de securistii care-l foloseau ca sursa. Informatia despre colaborarea lui Cioaba cu Securitatea i-a ajuns la urechile imparatului Iulian in 2006; acesta a facut-o publica, starnind un veritabil scandal printre rromi. Imparatul a fost catalogat drept "bolnav" de catre regele Florin Cioaba. Secretul dus in mormant de fostul rege este dezvaluit acum de "Romania libera". Documentele ne arata o alta imagine a celui care a fost conducatorul rromilor, cavaler al Ordinului de Malta, doctor in rromologie si primul deputat minoritar in Parlamentul Romaniei din 1990.”


Împăratul Iulian Rădulescu, pe de altă parte, a fost o figură marcantă care s-a poziționat ferm împotriva colaborării cu fosta Securitate, a regimului ceauşist. El a criticat public colaborarea lui Ion Cioabă cu regimul comunist și cu Securitatea, considerând că astfel de legături aduceau prejudicii serioase comunității rome și subminau credibilitatea liderilor ei.

Această poziție fermă a împăratului a generat tensiuni și conflicte în rândul comunității, pentru că Ion Cioabă, deși implicat în colaborarea cu Securitatea, era un lider influent, recunoscut la nivel internațional. Împăratul Iulian și-a construit astfel un profil de lider curat, care încerca să rupă cu trecutul și să aducă o altă imagine pentru romi, mai independentă și mai puternică.
După o perioadă de certuri cu "regele" Ion Cioabă, Iulian Rădulescu a semnat cu acesta un pact neoficial de neagresiune la data de 10 februarie 1997.


Acest gest, de o sensibilitate autentică împotriva rasismului anti-țigănist din România, avea să se materializeze în lumea legilor abia în anul 2021, insuficient, doar prin Legea nr. 2/2021 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antițigănismului care are șase articole. 

Împăratul Iulian Rădulescu a murit pe 9 ianuarie 2017, lăsând în urmă un impact profund asupra mișcării de emancipare a romilor.

Sâmbătă 14 ianuarie 2017, presa naţională scria despre fiul lui Iulian Rădulescu, Iulian al II-lea care a primit coroana tatălui său, promiţând că se va întoarce din America pentru a avea grijă de etnia romă, educaţia copiilor fiind cea mai importantă (vezi ştirea pe Mediafax).

La momentul încoronării, Iulian al II-lea avea 53 de ani şi locuise în SUA de mai mulţi ani. Soţia sa Lucia Cioabă este fiica primului bulibaşă Ion Cioabă, cu care are o fiică în vârstă de 34 de ani, născută în SUA. Iulian al II-lea mai are cel puţin doi alţi copii, dintr-o căsătorie anterioară, primul născut urmând să fie moştenitorul coroanei, conform tradiţiei.




Directiva UE anti-SLAPP

Directiva UE anti-SLAPP (UE) 2024/1069, adoptată la 11 aprilie 2024 și publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 16 aprilie 2024,...